Ceva îmi spune că nu-i a bine cu acest nou guvern, validat ieri cu votul a peste două treimi din parlament. Nu-mi doresc asta pentru că mai important decât orice în anii care vin e o guvernare eficientă şi stabilă, dar auspiciile nu-s deloc încurajatoare. Sunt de acord că alianţa PD-L - PSD era cumva inevitabilă şi că, dincolo de diferenţele, unele majore, dintre cele două partide, faptul că au reuşit să se înţeleagă asupra unei formule de guvernare e în sine un fapt pozitiv. Orice altă formulă ar fi fost, din punct de vedere al aritmeticii politice, prea slabă. România nu-şi mai putea permite riscuri de genul: guvern minoritar bazat pe specularea slăbiciunilor celorlalţi sau a şantajelor de tot felul, cum a fost cazul cu cel condus până ieri de Călin Popescu Tăriceanu. Şi nici măcar o alianţă PD-L - PNL - UDMR n-ar fi fost îndeajuns de solidă pentru o perioadă în care stânga, adică PSD, rămasă în opoziţie, ar fi speculat la maximum greutăţile ce vin. Aşadar, formal, cel puţin, noua formulă de guvernare e cea mai puţin proastă din cele posibile după votul popular din 30 noiembrie. Ce ar trebui să ne îngrijoreze, totuşi? După părerea mea, marea problemă a guvernului actual e că el s-a format în jurul unor grupări din cele două mari partide nu doar ignorându-le, ci chiar în detrimentul celorlalte. Avem, practic, un guvern Geoană-Băsescu, şi nu un guvern PSD-PD-L, iar acest lucru are un potenţial exploziv din punct de vedere politic care nu trebuie subestimat sub nici un chip. Am văzut zilele trecute, graţie înregistrării unei convorbiri telefonice dintre Miron Mitrea şi Dan Ioan Popescu (fostul ministru al industriilor din partea PSD în guvernul Năstase, acum la Partidul Conservator) cam care-i starea de spirit în partidul condus de Mircea Geoană. Şi nu mă refer deloc la limbajul violent folosit de Miron Mitrea, cu trimitere directă la Mircea Geoană, ci la ceea ce dez