Pentru Florina Cercel, Crăciunul are gust de "Pelincile Domnului" şi miros de cetină împodobită cu fulgi de vată şi acadele aurite.

Deşi şi-a trăit copilăria în vremuri grele, Crăciunul l-a petrecut întotdeauna cu brad în casă şi bucate gustoase pe masă

Foto: Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţional

În familia sa, marea sărbătoare se aştepta cu post şi cu rugăciune, cu zăpezi ce ajungeau până la ferestrele casei, cu strigăte pe la porţile oamenilor în noaptea de colindat, cu cozonac făcut în vatră. Cu serbări în care misiunea finală a fetiţei de-atunci, aşezată în mijlocul scenei, era să-l cheme pe Moşul care străbătea sala de spectacole, încărcat de daruri pentru toţi ceilalţi copii.

E linişte în casă. Şi pace. Glasul Florinei Cercel readuce în încăperea spaţioasă, înnobilată cu o masă lungă, dreptunghiulară, din lemn masiv, vraja Sărbătorilor de iarnă de odinioară. Anii, zeci,care au trecut de când frigul năprasnic şi troienele de zăpadă o puneau la grea încercare atunci când străbătea uliţele duioase ale Botoşaniului nu au scrijelit memoria vremurilor de demult. În minte-i apare, la fel cum se întâmpla şi pe timpul copilăriei sale, chipul mamei. Blând, expresiv şi de o "extraordinară frumuseţe", după cum mărturiseşte actriţa. Pentru Florina Cercel, sărbătoarea Crăciunului începea cu post şi cu rugăciune. Cu drumuri la biserică, de mână cu bunica şi cu mama sa, unde sufletul său se împresura de spiritul credinţei şi al pioşeniei. "Pe bunici nu am apucat să-i cunosc. Aproape că nici tatălui meu nu i s-a întipărit bine în minte imaginea tatălui său, pentru că acesta a murit când el avea doar câţiva ani. În schimb, am trăit clipe minunate alături de bunicile mele. Amintiri duioase şi calde. Ţin minte şi acum cum bunica din partea tatălui meu ne ducea pe mine şi pe sora mea la biserică, cum nu ne aşezam la masă până nu se sfinţeau buca