Cei care au în jur de 35 de ani sau mai mult o au încă limpede în faţă. Este vorba de omniprezenta siglă a Daciadei, pe care o întâlneai pe orice stadion, sală de jocuri sau orice alt fel de bază sportivă. Atât de des te loveai de această imagine, încât nici măcar nu mai aveai curiozitatea să afli exact despre ce era vorba. Ştiai că este ceva legat de sport, mai degrabă o sintagmă "sub egida" căreia se desfăşurau cam toate activităţile sportive.
Născută în urma unei "indicaţii" venite direct de la cabinetul 1, Daciada a fost gândită drept o mişcare sportivă de amploare, organizată din doi în doi ani, având finale pe întreaga ţară la toate disciplinele sportive. A apărut la ideea lui Nicolae Ceauşescu şi a fost botezată astfel parcă special pentru a satisface nevoia conducătorului ţării de a sublinia încă o dată originea daco-romană a naţiunii.
Practic, obiectul Daciadei îl constituia sportul de masă. Sub imensa "pălărie" a acestei competiţii se reuneau toate disciplinele sportive, practicate teoretic numai de amatori. Dar amatori erau toţi, deoarece, indiferent că era vorba de fotbal, handbal, oină, popice sau aero-modelism, toţi sportivii trebuiau în mod obligatoriu să fie încadraţi în câmpul muncii, în timp ce activitatea de performanţă ar fi apărut doar în urma pregătirii din timpul liber. O aberaţie, desigur, mai ales că toţi sportivii care au avut rezultate internaţionale înainte de decembrie ’89 au fost cât se poate de profesionişti. Însă, pentru că ideologia comunistă nu permitea oficial deviaţionisme de tipul sportivului profesionist, toţi performerii şi-au mascat adevărata activitate sub forma unor încadrări în serviciu în funcţie de cluburile la care activau. La Steaua erau trecuţi în Armată, la Dinamo, în Ministerul de Interne ş.a.m.d.
"TINERI ŞI TINERE, PARTICIPAŢI LA DACIADA"
Daciada a fost eticheta s
