A trăit Crăciunul în vremuri în care cadouri îi erau păpuşile de porţelan cu rochii de mătase, dar şi în timpuri în care podoabele pentru pomul de Crăciun erau confecţionate din cutii de pudră sau de chibrituri, iar în loc de bomboane, învelea în poleială bucăţi mici de lemn şlefuit.
Pentru Draga Olteanu Matei, Crăciunul a fost momentul în care a prins drag de lectură, în care a învăţat să dăruiască, în care a reuşit să transforme sărăcia în bogăţie
Foto: Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţional
În copilărie, pentru Draga Olteanu Matei, Crăciunul se măsura în înălţimea troienelor de zăpadă, în colinde cântate la fiecare poartă, în Moşi Crăciun care coborau din cer şi păşeau pe neaua neatinsă, în bunice care au învăţat-o taina credinţei şi a sfinţeniei.
De cum cădea primul fulg de nea, în mintea şi în sufletul Dragăi Olteanu Matei se instala sărbătoarea. Cu liota de copii după ea, cu o vioiciune şi o veselie specifică celor mici, fetiţa de-atunci lua la rând străduţele din preajma casei şi nu se lăsa până nu înălţa oameni de zăpadă imenşi, până ce nu se lua la trântă cu băieţii în neaua pufoasă, aşternută în troiene. "Eram cam băieţoasă când eram copil", îşi aminteşte actriţa.
Cu toate astea, eram foarte iubită de copii. Deşi am fost singură la părinţi, am ştiut dintotdeauna să îmi fac mulţi prieteni din rândul vecinilor şi al colegilor de şcoală".
CU GHETUŢELE PE GEAM
Au trecut mai bine de 73 de ani de când Draga Olteanu Matei a simţit pentru prima dată ce înseamnă Crăciunul. Pentru fetiţa de-atunci, sărbătoarea începea o dată cu venirea lui Moş Nicolae. De-ndată ce întunericul îşi lăsa negura peste case, Draga îşi aşeza cizmuliţele pe geam şi cu sufletul la gură aştepta cadourile trimise de Moş. Şi acesta venea întotdeauna spre marea bucurie a copilei care trebuia să fie cuminte "toată luna decembrie.