Dragă prietene, tu ai nu doar gentileţea ci şi înlesnirea lingvistică şi stilistică de a aprecia, în paginile ce urmează o imagine asupra Francezului (homo gallicus), despre care minţi pripite spun o grămadă de nerozii! Eu am avut foarte bune contacte cu aceşti oameni, mai cu seamă în ultimul din cele aproape trei decenii petrecute printre ei.
Mai eram încă paznic în parkingul subteran parizian, când o împrejurare favorabilă mi-a schimbat viaţa. În 1979, mon excellente-ex-seconde-épouse a ratat oralul agregaţiei, dar a ieşit prima în concursul pentru un post de attaché d'administration la Ministčre de la Défense! Trei ani mai târziu, ea s-a decis să-i vorbească marelui său chef despre interesantul şi prăpăditul ei soţ, aflat în pragul unei depresiuni nervoase. Acest puternic inginer-general (printre ai cărui strămoşi se număra şi romanciera George Sand!) a fost zguduit de situaţia unui scriitor în exil, etc., şi mi-a găsit pe loc un post la serviciul pedagogic de la Muzeul Aerului şi al Spaţiului de la Le Bourget!
Doresc să subliniez omenia acestor veritabili conducători ai Franţei (politehnicienii, cei ieşiţi din ENA şi alte câteva mari şcoli naţionale)! Ajung la începutul anilor 90 când un alt inginer-general, domnul René F., m-a acceptat ca redactor la revista pe care o conducea, L'Armement. Atmosfera din redacţie era călduroasă. Revenit dintr-o misiune de câteva zile la Lyon, i-am povestit prietenosului meu inginer general una şi alta, amuzându-l cu admiraţia mea platonică pentru două tinere lioneze: o doamnă bas-bleu (excelentă gospodină) uşor iritabilă, şi o graţioasă actriţă. Surpriză: generalul politehnician, a scris o poezioară pe acest subiect, datată 03.12.1992!
Un voyage ŕ Lyon
Quelle audace!
Oh! Dace éperdu,
Dace perdu
Entre Anne, b
