Cartea lui Gustave Bley La Roumanie étude économique et commerciale1 pare să fie necunoscută de istoriografia românească. Este cvasi-imposibil de făcut la modul absolut o asemenea afirmaţie, pentru că nu se poate şti cine şi când a văzut-o, citit-o, semnalat-o sau poate citat-o vreodată. Ea există la Biblioteca Academiei din Bucureşti. Nu face însă parte dintre cărţile franceze cunoscute despre România, precum cele - pentru a nu da decât, la întâmplare, două exemple - ale lui Georges Oudard sau André Bellesort. Autorul nu a fost antologat nici de Jacques Lassaigne şi Paul Desfeuilles în culegerea lor de scrieri franceze despre români şi ţara lor.

Volumul l-am descoperit cu ani în urmă la un "marché aux puces" - sugestivă expresie ! - din sudul Parisului, nu departe de locuinţa istoricului Petre Ş. Năsturel şi am jubilat fiindu-mi de mult folos în preocupările mele din acel moment. Despre autor se specifică pe copertă că era avocat, ataşat la cabinetul ministrului Comerţului din Franţa, fost elev al Şcolii de Ştiinţe Politice de la Paris. De observat este şi semnificaţia fonetică a numelui său - "blé" = grâu -, aluzie poate involuntară sau nu la esenţa nemărturisită a lucrării sale: importanţa României ca mare exportatoare de grâu. Cartea ar putea fi încadrată în categoria imagologiei, dar s-ar putea crede uşor că este vorba de un fruct al propagandei româneşti peste hotare. Atitudinea pozitivă a autorului pentru îndepărtata ţară de la gurile Dunării se explică mai degrabă prin interesele politicii externe franceze care nu ţinea cont de alianţa secretă dintre România şi Puterile Centrale. De semnalat dealtfel şi faptul că anul apariţiei cărţii coincide cu vizita împăratului austro-ungar în România.

Potrivit lui Gustave Bley, "relaţiile dintre Franţa şi România au fost, în 1892, de 30.910.557 franci la import; 11.035.065 franci la export" (p.1