Cezărel boiangiul venea de vreo două săptămîni să bea, seara, un carcalete la restaurantul lui Fănică. Nu se băga în discuţiile despre politică, nici în cele de afaceri. Cînd îl vedea pe Fănică îl saluta înclinînd din cap. Iar dacă nu-l vedea, întreba chelnerii ce mai face. Aşa că într-o seară cîrciumarul i-a adus chiar el carcaletele la masă. Cezărel s-a ridicat - nu trebuia să vă deranjaţi! - şi l-a invitat să ia loc. Boiangiul venise, domnu Theodorescu, să-i facă două propuneri. Mai întîi o afacere. Să-i ia la spălat feţele de masă, ca să nu se mai trambaleze cu ele la Constanţa. Primul rînd, de probă, era gratis. Şi de neprobă cît îl costa? Cu zece la sută mai puţin decît îi lua Şwarţ la Constanţa, cu contract semnat pe un an. Dacă băteau palma pe doi ani - 15 %. Fănică, n-ar fi zis nu, însă doar pentru 10% nu-i venea s-o rupă cu Şwarţ. Neamţul nu întîrziase niciodată, feţele de masă erau apretate hîrtie, şi chiar dacă afacerile sînt afaceri, cu el îşi făcea treaba. Domnu Cezărel, admitem cazul că Şwarţ îmi face o reducere de 10%... Boiangiul s-a scărpinat pe frunte - se pricepea d. Theodorescu: 20% pe doi ani, şi vă iau naş! Asta era a doua propunere. "Stai, bre, că la noi la ţară o cumetrie nu se pune la cale la un carcalete. Discutăm acasă, să se vadă şi femeile noastre, să stabilească!" Şi la ce-i trebuia lui Cezărel să se încumetrească cu un nou venit? Domnu Theodorescu, într-un an de zile, un om hotărît ca dumneata - o să-ţi mănînce mulţi din palmă! Fănică a cerut o gustare cu caşcaval şi măsline, pentru amîndoi, o ţuică pentru el şi încă un carcalete pentru Cezărel. Totuşi înainte de a bate palma, i-a spus că pînă nu se vede cu Şwarţ nu e nimic hotărît. Cu încumetrirea, ce să mai zică, pînă o fi, să mai bem un pahar de vin să ne apropiem, că dacă vrei să pui naş, să fiu şi eu de folos, nu!
Cezărel era omul care te făcea să-ţi doreşti lucruri
