*

Tot ceea ce am câştigat e suflul tău,

Tot ceea ce am pierdut mi-a devenit inimă.

Vino să-mi spui: iubitule.

Vino cât mai am timp

De a privi în materie

Voluptatea ei de rugăciune.

Mă sting fără să ştiu când,

Mă sting în tine flacără şi flamură.

*

Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtăşeşti chipul

Ce nu s-a făcut cenuşă?

Ochii mi s-au mărit

De la pământ la cer,

De la pământ la mine,

Acum pot să te văd,

Te ştiu prin tine însuţi creat.

Mă chemi din părul femeilor

Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină,

Din mişcările lor mai scânteietoare

Decât orice altă Natură.

înviez pentru a fi carne din carnea lor,

Cuvântul tău ce-l port la gură.

*

Voi, lacrimi divine în corpul divin,

Ca stâncile mă înconjuraţi,

Ocean mugiţi în inima

Ce îşi opreşte bătăile

Ca mai mult să vă reţină.

îngeri de sare, zboară

De aici în lumea cealaltă,

Fiinţa voastră peste

Tămâie şi ceară.

*

Sfâşietoare lege a înţelepciunii

Când nimeni nu mai este

Pentru a te împiedeca să Fii,

Inimă peste inima celui viu,

Graţie prosternată.

*

Infinit ce întrece infinitul,

Inima sfărâmă porţile tainei,

Din sfărâmături face aripi,

Din aripi suflete

Ce intră în carne şi-i creează duhul.

Duhul, cum bine se ştie,

Ţine strâns carne şi suflet

în foc inalterabil.

Inima arde peste memoria divină

în care bate şi când încetează să mai bată,

Când scutece de lacrimi fericite

O înfăşoară.

*

O nopţi dăruite vântului şi morminte în mine

Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte,

De unde vă întoarceţi pentru a mă conduce