Margareta DORIAN
Vizită
Tot mai vin să te văd
să-mi trag un scaun lângă patul tău
"Hai, povesteşte-mi" spuneai
îţi ţineam mâna
pielea foşnea uscat ca foiţa japoneză
în cimitir
vuieşte tăcerea
zăpada te înveleşte
ca cearşaful pe care ţi l-au ridicat sub bărbie
"plecase step outside" mi-au spus -
uite, îţi povestesc, îţi povestesc?
Aş fi vrut să aflu ce m-a învăţat moartea ta
fără să plătesc taina cu tine -
tu să fi rămas eternă
zâmbind sub pălăria ta albastră
Toamnă
Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e!
şi surugii vineţi legănând penele
au străbătut casa călări
crupele fierbinţi dansau în oglinzi
cu vişini tescuite-n călimări
răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum -
noi ieşeam nedumeriţi, cu şorţul sumecat, în drum.
Nesărutaţi, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi
în urma lor liniştea se piaptănă-n odăi
şi păsările de pe rochii se pregătesc de ducă.
Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată
înainte de cade ploaia
înainte de dezlegăm de ţărmul de aramă casa
şi o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate
înainte de-şi pune lucrurile ciorapi de lână
şi îşi începe-n cămară surghiunul
în somn adânc, cu capul dat pe spate,
între curtenii cu pălării de hârtie,
Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul.
Deodată
aurie lumină venind din stânga oraşului
poleind acoperişuri şi pomi subţiaţi de toamnă
poate e o veste de la tine
poate nu m-ai uitat
poate moartea e o altă ţară
din care o să-mi scrii
Ploaie de vară
Iarăşi tu
amăgitoa