Margareta DORIAN

Vizită

Tot mai vin să te văd

să-mi trag un scaun lângă patul tău

"Hai, povesteşte-mi" spuneai

îţi ţineam mâna

pielea foşnea uscat ca foiţa japoneză

în cimitir

vuieşte tăcerea

zăpada te înveleşte

ca cearşaful pe care ţi l-au ridicat sub bărbie

"plecase step outside" mi-au spus -

uite, îţi povestesc, îţi povestesc?

Aş fi vrut să aflu ce m-a învăţat moartea ta

fără să plătesc taina cu tine -

tu să fi rămas eternă

zâmbind sub pălăria ta albastră

Toamnă

Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e!

şi surugii vineţi legănând penele

au străbătut casa călări

crupele fierbinţi dansau în oglinzi

cu vişini tescuite-n călimări

răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum -

noi ieşeam nedumeriţi, cu şorţul sumecat, în drum.

Nesărutaţi, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi

în urma lor liniştea se piaptănă-n odăi

şi păsările de pe rochii se pregătesc de ducă.

Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată

înainte de cade ploaia

înainte de dezlegăm de ţărmul de aramă casa

şi o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate

înainte de-şi pune lucrurile ciorapi de lână

şi îşi începe-n cămară surghiunul

în somn adânc, cu capul dat pe spate,

între curtenii cu pălării de hârtie,

Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul.

Deodată

aurie lumină venind din stânga oraşului

poleind acoperişuri şi pomi subţiaţi de toamnă

poate e o veste de la tine

poate nu m-ai uitat

poate moartea e o altă ţară

din care o să-mi scrii

Ploaie de vară

Iarăşi tu

amăgitoa