Daca Dumnezeu ar fi imaginat cel mai sumbru scenariu pentru vremurile de criza si i l-ar fi dat cuiva ca destin, atunci sigur el este trait acum intr-un orasel de munte, la 30 de kilometri de Alba Iulia. I se spune Hiroshima. Locul este poluat, sarac, pustiit, izolat de drumuri proaste si de inchiderea liniei ferate. La „Hiroshima” din Munti, rata somajului era de 90%. Pina zilele trecute, cind si fabrica de pantofi le-a dat preaviz ultimilor muncitori. Acum somajul e de 95%. „Poate chiar 98”, spune viceprimarul liberal care nu-l inghite pe primarul pedelist, plecat cu treburi la Paris sau la Viena.
Doar ei, cei din Primarie si consilierii mai au salarii sigure in Zlatna. A, dar sa nu uit, si alti 15 angajati ai unui chinez care a venit sa faca padurea betisoare si sa o trimita in China lui. Motii spun ca si-a adus si ciinii, unii mai aparte, ca sa-i manince. Dar nu vorbesc despre asta prea tare, ca n-ar vrea sa-i auda chinezul si sa plece si el. Ar fi ultimul.
In rest? Cladiri sumbre, fostele fabrici si uzine au astazi toate geamurile sparte, se uita cu orbitele goale spre munte, furnalele lor sint complet sterpe, pe ele n-a mai iesit un fir de fum de multa vreme. Funicularul nu mai urca pe deal, intrarile in mina sint ferecate, apele curg bolnave, galbene ca sofranul, nici animamele nu se apropie sa bea. De acolo de unde e, Zlatna ar putea sa dea cele mai bune lectii de supravietuire occidentalilor inspaimintati de criza.
Dupa revolutie se spulbera tot. Mina, dar si uzina intra in faliment. Intr-o zi se opreste funicularul si in alta fumul de la uzina. Ramin pe drumuri 3300 de angajati de la uzina si 2200 de la mina. Zlatna incremeneste.
De ce au dat faliment
Zlatna
Foto: HotNews.ro
„De prostie si hotie! Am fost si eu director acolo, dar pe vremea mea uzina mergea. Eram singurii producatori de sulf