Considerat, la un moment dat, una dintre marile speranţe ale fotbalului românesc, mijlocaşul bistriţean a rătăcit drumul către fotbalul mare din cauza ghinioanelor interminabile. Sursa: EPA Photo

Convocat la echipa naţională pe vremea lui Anghel Iordănescu şi comparat cu marele Michel Platini datorită talentului său uriaş, Lucian Sânmărtean a ajuns la 28 de ani fără să lase în urmă vreo realizare notabilă. Urmărit permanent de ghinionul accidentărilor, mijlocaşul a ajuns să se antreneze de unul singur la Bistriţa şi are mari dificultăţi în a-şi mai găsi un angajament din cauza fişei medicale foarte încărcate.

Povestea lui Sânmărtean începe undeva, în curtea unei şcoli din Bistriţa, unde un puşti din clasa I dribla tot ce întâlnea în cale şi îl impresiona atât de tare pe domnul învăţător încât acesta a decis să cheme un antrenor adevă rat. „Aveam şase ani. Învăţătorul meu l-a chemat pe Constantin Sava, antrenor la o grupă de copii de la Gloria, să mă vadă. Mi-a zis că sunt un mare talent şi că trebuie să vin la club, să mă apuc de fotbal. Eram aşa de mic încât nici nu ştiam ce înseamnă să ai talent. Ştiam doar că îmi place să joc fotbal şi să driblez“, îşi aminteşte Lucian.

„N-avem nevoie de Dennis Bergkamp“

Puştiul s-a apucat de-adevăratelea de fotbal, iar la 19 ani debuta în prima ligă, la Gloria Bistriţa. La 22 de ani, în 2002, a fost convocat de Anghel Iordănescu la echipa naţională. Devenise una dintre cele mai mari speranţe ale fotbalului românesc, iar la meciul Gloria - Brescia, din Cupa Intertoto, i-a impresionat şi pe italieni. „Nu am mai văzut până acum un asemenea talent!“, declara pe atunci Mario De Biasi, antrenorul Bresciei, despre Sânmărtean.

Ofertele au început să curgă şi, după ce transferul la Rapid a picat, în vara lui 2003, Lucian Sânmărtean a semnat cu grecii de la Panathinaikos Atena