În prima jumătate a şedinţei Consiliului Local de joi, 18 decembrie, aleşii noştri n-au avut nici o problemă în a mări o serie de taxe locale. Astfel, începând cu anul 2009 vom plăti mai mult pentru: impozitul pe clădiri, teren, pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, pentru eliberarea avizelor pentru desfăşurarea unor activităţi economice şi a autorizaţiilor de funcţionare pentru diferite activităţi economice, pentru certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie. Nu au fost lăsate pe dinafară nici actele de stare civilă şi nici biletul de intrare la Zoo sau la piscină. Sigur, vor spune cei din comisiile de specialitate, creşterile nu sunt mari şi sunt absolut necesare ţinând cont de creşterea inflaţiei, criza economică, investiţiile care trebuie efectuate etc. doi, trei, sapte lei ce mai contează.

Contează pentru că sunt aspectele care ne afectează cel mai tare ca simpli cetăţeni. La un moment dat exista şi taxa absurdă pe apa de ploaie care se scurge de pe acoperişul casei şi probabil, la un moment dat vom avea şi taxa pe oxigenul pe care îl respirăm. Lăudăm, însă, discuţiile aprinse pe tema preţului gigacaloriei. Reprezentantul asociaţiilor de locatari a făcut o pledoarie timidă în faţa Consiliului dar nu datorită acesteia s-a amânat din nou. Nici o problemă, marţi, în a doua jumătate de şedinţă s-a dispus mărirea acesteia începând cu 15 martie 2009. Nu mai era nimeni în sală decât minimul de consilieri pentru a se putea vota. Circul fusese la început cu alegerea noului viceprimar. Dar restul? Restul, taxele mărunte pe care le plătim la fiecare ghişeu după ce stăm la coadă jumătate de zi şi mai dăm şi peste un funcţionar „prost motivat.” La restul taxelor de ce nu se discută atât de aprins în plen? De ce nu se propune o hotărâre de Consiliu Local prin care să se reducă drastic cheltuielile personale, deplasările în străinătate