Minunatii mei cititori, in anul ce sta sa vina, fiti senini, cum si cerul de deasupra fruntii noastre este! M-am tot gindit, iubitii mei cititori, ce sa scriu, acum, cind mai sint numai doua zile inainte de un nou an. A fost mai intii un gind de a va face, din acest colt de pagina, urari frenetice si cinstite? Dar nu s-au banalizat, astazi, pina si urarile? Si nu fac urari la ocazii insisi alesii nostri, trimitindu-ne ilustrate azurii cu chipul lor mult inteligent? Asa ca m-am lasat pagubas... A fost un al doilea gind: sa comit un pamflet devastator, la adresa Primariei, in chestia casei Xenopol, de pe Vasile Conta. O stiti oare? Frumosul edificiu parasit a apartinut marelui istoric (care a dat si numele Institutului academic din Lascar Catargi), dar a fost, in acte, proprietatea liricei sale sotii, doamna Riria Xenopol. Peste timp, banuiesc, casa a fost nationalizata. Mai nou, cineva, un urmas (?), a revendicat-o, pentru o suma incredibila. Pe care nu s-a gasit s-o plateasca nimeni. In consecinta, casa zace si se ruineaza vadit. Daca in iernile trecute, de mila, mai avea scinduri in geamuri si folii de polistiren, in ceasul de fata, prin ferestrele deschise bate crivatul si duce valurile dalbe de zapada coroziva. Vorba eminentului profesor Ioan Caprosu: cladirea savantului istoric A. D. Xenopol suporta o "degradare planificata". I-as fi intrebat strins pe edili, in vorbe nu tocmai imaculate: ce facem, domnilor, cu minunata cladire a istoricului? O lasam sa moara de-a binelea? Sa se prabuseasca de la sine? Sa se transforme in pulbere si praf? Fireste, nu sint insul care sa-si faca iluzii: nu m-as fi invrednicit de nici un raspuns. Nu fiindca nu ar fi unul, ci pentru ca edilii nostri nu raspund la solicitarile contribuabilului (in afara periodelor electorale). Si, in definitiv, ce poti spune in fata evidentei? Si mai e o problema, am impresia, si inca una foarte grava