Criza economică nu este un fenomen natural, la care asistăm pasivi şi aşteptăm concluziile oamenilor de ştiinţă. Economia nu e o ştiinţă exactă, ci o luptă de idei. Dezacordurile de idei legate de criză sînt fascinante şi probabil se vor scrie cărţi despre asta. Deocamdată, două sînt curentele majore: cei anti-piaţă se simt răzbunaţi, cei pro-piaţă sînt în defensivă şi caută să explice că nu piaţa în sine e de vină. Doru Cojoc exprimă poziţia aflată în defensivă. Am selectat doi gînditori contemporani importanţi - Edward Chancellor şi Jurgen Habermas - care exprimă poziţia aflată în plin asalt ideatic. (C. G.)

Sfîrşitul unei alte utopii?

Una dintre victimele colaterale ale crizei financiare pare a fi libertarianismul, filozofia politică a libertăţii individuale şi a guvernului limitat. Colapsul financiar şi intervenţia de forţă majoră a guvernului demonstrează că ideologia libertariană nu are nici un sens - susţine Jacob Weisberg pentru revista Slate, o opinie cu un ecou puternic în presă. Date fiind simpatiile politice ale jurnaliştilor americani, rechizitoriul libertarianismului în presă e la fel de şocant ca Papa denunţînd imoralitatea. Apărătorii fireşti ai libertarianismului au considerat că e momentul potrivit să lipsească o vreme din dezbaterea publică, şi cei rămaşi în dezbatere - ca Alan Greenspan, un apropiat al mişcării în urmă cu cîteva decenii - au dat apă la moară adversarilor.

Opinia publică e de părere că aşa cum revoluţiile din 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice au arătat eşecul comunismului, criza sistemului financiar a demonstrat că libertarianismul e de asemenea o utopie falimentară. Comparaţia cu comunismul e validă, deşi concluzia e greşită: nici comunismul, nici libertarianismul nu sînt de fapt utopii. Kibuţurile evreieşti bazate pe principiul proprietăţii comune a mijloacelor de producţie sînt rare, dar foarte reale. Soc