Sunt oameni ca şi noi, pe care însă boala sau soarta nu i-a cruţat. Şi-au petrecut ziua Naşterii Domnului pe patul de spital, iar acum îşi povestesc drama. Gata cu ciorba lungă fără gust. Gata cu orezul fiert în apă. De Crăciun, bolnavii de la Spitalul de Urgenţă Craiova au primit mâncare bună: crenvurşti, sana, brânză topită, portocale, eugenii... A fost un adevărat festin, cum n-au mai văzut de multă vreme. Şi asistentele s-au mirat. „De când lucrez aici, nu cred că am mai văzut o mâncare atât de bună pentru bolnavi. În prima zi de Crăciun au avut orez cu carne de porc, portocale şi iaurt. Iar în a doua zi, sana, portocale şi carne de pui“, a spus o asistentă de la chirurgie. Slabă consolare pentru unii, mană cerească pentru alţii.
„Recuperăm de Revelion“ Se gândeşte mereu la copii. Unul de 13 ani, iar celălalt de zece ani. Au rămas acasă în grija fratelui. „Trebuie să le fie foarte greu. Este primul an în care fac Crăciunul fără mine“, a spus Claudia Vochescu. Femeia, de 37 de ani, din Târgu Jiu, tocmai fusese operată de hernie. Acasă o aşteptau băieţii. La spital însă, o veghea soţul ei. Cel mai bun bărbat din lume. Ce s-ar face fără el? I-a fost alături tot timpul. A vegheat-o, a hrănit-o cu linguriţa, i-a citit şi a ajutat-o să se îmbrace. Cu toate acestea, o încearcă regretele. Claudia a pierdut o seară minunată cu familia, dar Sărbătorile nu s-au terminat. „Avem o casă la ţară unde ne adunam să petrecem Crăciunul. Împodobeam bradul, tăiam porcul. Ce se bucurau copiii de şoriciul ăla! Nimic nu se compară cu sentimentele din acele zile. Voi fi acasă de Revelion şi voi avea grijă să recuperăm“, a mai spus ea, hotărâtă.
Oare „mâine“ va mai fi? Pentru unii dintre bolnavi, Crăciunul a încetat să mai existe. Se gândesc la Dumnezeu cu speranţă şi teamă. „Dacă nu voi mai apuca ziua de mâine? Nu se poate să mor tocmai acum, mai am multe lucruri de făcut“