Pentru craiovenii care nu au plecat în vreo staţiune fiţoasă de la munte, distracţiile de Crăciun au fost numărate: plimbări printre luminiţele oraşului şi căzături straşnice pe gheaţa patinoarului amenajat în centru. Crăciunul. Nu ninge, în ciuda milioanelor de SMS-uri cu fulgi de nea în mustaţa Moşului, cu Rudolfi escaladând nămeţi cât casa şi flori de gheaţă prinse-n geam. Nu ninge, dar, ca prin miracol, s-a slobozit miros tare de iarnă ce înroşeşte în sfârşit nările prea amorţite după temperaturile blajine de până mai ieri. E pe-nserat, iar Craiova s-a trezit la viaţă. După un Ajun încărcat de emoţii şi după un prânz sărbătoresc, ghiftuit de cârnaţi, sarmale şi cozonaci, cum a dat prima geană de întuneric, oltenii au dat iama în centru, ca muştele la dulceaţă. Au toată dreptatea, dacă ţii seama că aşa feerie de luminiţe nu au mai văzut ei de când sunt. Ghirlande cu stele căzătoare, Moşi, reni şi oameni de zăpadă plămădiţi din beculeţe albe şi roşii, globuri imense înghiţind stâlpii de electricitate, toate sunt pentru craioveni prilejuri de a se perinda pe străzi căzuţi în admiraţie şi, mai ales, de a opri clipa şi becul în eternitate, fie cu telefoanele mobile, fie cu aparatele de fotografiat. Aşa cum ne-am obişnuit de câtva timp, poporul „curge“ spre un singur loc: Piaţa „Mihai Viteazul“. Având în fundal candelabrele regeşti ce străjuiesc Calea Unirii, furnicarul este aproape imposibil de cuprins cu privirea. Sunt bunici ieşiţi la plimbare, ţinându-se de mână sau de un nepot şturbulatic, sunt părinţi rumeni în obraz de slalomul din jurul copiilor agitaţi, sunt îndrăgostiţi plecaţi să contemple Craiova printre săruturi furate febril, ascunse de mulţime. Sclipesc bliţuri, se strigă urări de Crăciun prietenilor întâlniţi în cale, se înfulecă nişte cârnaţi elveţieni şi nemţeşti la tonetele de pe margine, se soarbe vin fiert, să mai alunge gerul. E sărbătoare şi