Un zvon circulă prin Bucureşti şi nu-mi vine să-l cred, deşi experienţa anilor din urmă a mai înregistrat boacăne la fel de enorme: s-ar pregăti distrugerea Şcolii Centrale!

Este de datoria noastră a tuturor să încercăm a salva acest vestigiu al tradiţiei bucureştene. Operă reprezentativă a marelui arhitect Ion Mincu, construită în 1890, şcoala întruneşte trăsăturile "belle époque" şi caracterele "stilului naţional", fiind aşadar un document istoric din cele mai elocvente pentru identitatea oraşului. Sub numele vechi sau sub acela pe care l-a purtat în vremea de imitaţie sovietică, "Zoia Kosmodemianskaia", zece generaţii s-au perindat prin clasele în care, la începutul secolului trecut, domnea ca directoare doamna Delavrancea, soţia scriitorului. Adevărul este că, deşi planurile mafiei imobiliare nu par să ţintească direct acest ansamblu de clădiri, a ridica, de partea cealaltă a străzii Icoanei, trei zgîrie-nori, aşa cum există intenţia, ar pune în primejdie şcoala, care are nevoie de consolidare, şi ar călca - pentru a cîta oară? - legea, care prevede o rază de protecţie de 100 m în jurul oricărui monument istoric. În schimb, ceea ce este imediat în pericol este frontul opus al străzii, între răspîntia de la restaurantul "Moldova" pînă la grădina bisericii Icoanei. Elevii au dat alarma, după ce au vorbit cu muncitorii care, în spate, au început excavări, iar legăturile părintelui Ion Popescu de la biserica Icoanei cu primarul Onţanu au stîrnit bănuiala unor negocieri cu firma grecească al cărei nume e afişat pe unul dintre imobilele condamnate.

În momentul de faţă, în starea de părăsire care prevesteşte demolarea, sînt ca nişte găoace goale restaurantul din colţ, cu un "patio" pseudo-spaniol, o clădire P+2+ mansardă de o eleganţă ofilită, pe care o mai vădeşte friza de ornamente de deasupra ultimelor ferestre, două căsuţe vechi, dintre care una cu