N-am inteles niciodata de ce sportul trebuie dat la spate, ascuns cind se poate, numit in secundar daca nu e alta varianta mai rea. A fost titular de institutie doar cind a retrogradat de la minister la agentie, iar la revenire s-a trezit iar piua a doua. Ministerul Tineretului si Sportului, copie dupa modelul frantuzesc. Numai ca acolo tineretul chiar a insemnat ceva. De la miscarile din 68 pina la demonstratiile milioanelor de studenti si elevi care au mentinut invatamintul privat departe de visurile natingi ale stingii, si chiar la rebeliunile ciclice din suburbii. La noi se vorbeste de tineret mai ales cind e vorba de gindacii din camine. Ori cind junii manifestanti anti-NATO sint luati pe sus de cohorte intregi de Pristanda moderni. Curat constitutional, da’ umflati-i ! Chestie ciudata, treaba asta cu tineretul romanesc. Tamponat sau ignorat condescendent de organizatorii agendei sociale, are totusi un minister. Mister.

Sportul, in schimb, e tare real. E un balaur smecher prin umilinta care camufleaza unul dintre cele mai rezistente organisme la schimbare. Lui i-a fost data in dar o juna extrem de hotarita. Monica Iacob Ridzi a venit, a vazut si a decartat imediat o agenda care sa ia maul. L-a mentinut pe Bellu, desteapta miscare. Ai nevoie de un om din sistem ca sa nu-ti fuga covorul rosu de sub picioare. Apoi a vorbit de draga ei Europa, care ne imbie cu fonduri, in vreme ce noi stam cu narile astupate. Trebuie folosite pentru constructia si refacerea bazelor (Dumnezeule, limbajul de lemn administrativ e de-a dreptul hipnotizant !). In fine, a aruncat pe tapet marota oricarui discurs al blazarii in domeniu, reinvierea sportului de masa. Competenta, infrastructura, drenaj. O succesiune logica. Un program coerent. Sportul ar trebui sa cada rapus sub vraja celor 31 de ani ai ministeresei. Cautati-i extazul pe figura. Nu cautati sa aflati ce face cu dege