- Diverse - nr. 227 / 29 Decembrie, 2008 Judecatorii sunt puterea judecatoreasca, ei sunt chemati sa aplice legile promulgate de catre organele legiuitoare, fie ele centrale, fie locale. Omul din popor, creatorul anonim al proverbului, nu a avut intotdeauna o parere prea buna despre organele judecatoresti fiind convins ca acestea sunt partinitoare si subiective, corupte si, in general, slujitoare ale nedreptatii. Din proverbe putem contura chipul judecatorului ideal, dar si portretul judecatorului corupt. Judecata este sfanta fiindca, in mana judecatorului "sta averea, cinstea si viata impricinatilor." Ea trebuie sa aiba drept calauza intotdeauna dreptatea. Judecata se aseamana cu "graiul lui Dumnezeu din cer", iar cel care judeca stramb este aruncat in foc la judecata de Apoi. Ea este, mai presus de orice, demnitate omeneasca: "Judecata dreapta este insasi dumnezeirea; dar cand de ea te departezi de Insusi Dumnezeu te departezi." Judecatorul este avocatul dreptatii. El nu are "nici tata, nici mama, nici copii, in sensul ca este nepartinitor. "Judecatorul, tata nu se mai numeste vreodata." De cele mai multe ori, judecatorul drept este un om sarac sub aspectul material, dar el trebuie sa fie mai intelept decat tot poporul laolalta. El nu trebuie sa se uite la fata omului sau la starea lui sociala "Cand judeci pe oarecine, deopotriva judeca pe ruda si pe strain, fie si prieten." Nu de putine ori judecatorul poate fi ocarat de unii din impricinatii care pierd la proces, dar, daca el are constiinta impacata ca a respectat legea nu trebuie sa se sinchiseasca: "Mai bine sa te ocarasca cel ce-a pierdut judecata, cand hotarasti drept, decat sa te ocarasca dreptatea cand n-o pazesti." Judecatorul nu trebuie sa se lase intimidat, nici de pozitia sociala a cuiva, nici de functii, nici de bani sau de alte beneficii, nici de frumusete sau putere. Judecatorul adevar