- Cultural - nr. 227 / 29 Decembrie, 2008 Fara indoiala ca un demers literar, indiferent de intinderea si impactul lui, seamana izbitor de mult cu o aventura. Este vorba de o aventura estetica. Creatorul se interpune intre dorintele noastre, uneori defulate si ceea ce viata ne serveste cu prisosinta, indiferent daca ne convine sau nu. Este, in fond, jocul perpetuu al trecerii de la ipostaza de spectator la cea de actor, nededat la cele lumesti. Este momentul anetrior impacarii sinelui cu preaplinul unei iluzii neinchegate. Apropierea de universul versatil al creatiei da, uneori, senzatia si emotia trairii reale. E ceea ce doreste si, in cele din urma, chiar reuseste Viorica Fierdan, autoarea recentului roman «FIICA NOPTII". Planurile povestirii nu se succed, cum ai fi tentat sa crezi la prima vedere, nu se elimina sucesiv, cum ar fi normal, daca avem in vedere incarcatura emotionala cu care incepe povestirea. Planurile naratiei se suprapun aleatoriu, ca si cum cititorul ar putea provoca schimbarea si chiar finalul, dupa dorinta sau dintr-un capriciu de moment. Analiza pe text complica lucrurile, dar intentia mea, este de a ramane in perimetrul strict al decantarii placerii de a lectura un roman interesant, avand in vedere precedenta carte in care am regasit sclipirile de talent si har ale scriitoarei. Din ipostaza cititorului avizat, pot spune ca este un roman usor de lecturat, fara a fi facil, este o carte peregrina, pentru ca te poate insoti intr-o calatorie atat terestra, cat si intelectuala. Este un accesoriu de a carui utilitate iti dai seama abia atunci cand constientizezi faptul ca «FIICA NOPTII» ti-a facut placere si te-a extras din noianul de plictis al cotidianului. Cartea o citesti pe nerasuflate, pentru faptul ca efectiv te capteaza, ca sa nu spun te subjuga. Este un «drog» estetic. Aceasta stare iti este data de senzatia ca totul se termina mai re