Mircea Marian: „Da, dar numai după ce va demonstra că este şi altceva decât o adunătură de populişti, aduşi la putere de către baronii locali şi de Băsescu.“

Niciodată, în ultimii 16 ani, presa nu a primit cu atâta ostilitate un guvern instalat după alegeri. Dar nici nu a fost atât de mare discrepanţa dintre declaraţiile electorale şi realitatea de după scrutin. PSD şi PDL au beneficiat de sute de mii de voturi ale cadrelor didactice, ale pensionarilor sau ale tinerelor mame, garantând salarii mari, pensii majorate cu 45% şi o indemnizaţie de creştere a copilului în valoare de 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni. La o lună după alegeri, singura promisiune care nu a fost încă anulată este că NASA va trimite un astronaut român în spaţiul cosmic.

O primă întrebare: erau conştienţi liderii PSD şi PDL, în momentul în care au promis şi au legiferat toate aceste cheltuieli, că bugetul nu le poate suporta? După opinia mea, răspunsul este: „Da, ştiau“. Poate că la începutul lunii octombrie, când a trecut de parlament legea privind salarizarea cadrelor didactice, nu era încă destul de clar că veniturile se vor prăbuşi atât de dramatic. Guvernul Tăriceanu tocmai atribuise, arbitrar, câteva sute de milioane de euro către primarii PSD şi PNL. Se găseau încă bani pentru ca statul să finanţeze, de exemplu, ridicarea unei biserici într-un cartier rezidenţial construit de Relu Fenechiu. Dar, în noiembrie, în plină campanie electorală, erau deja suficiente elemente pentru a anticipa criza din 2009 şi pentru ca PSD şi PDL să-şi dea seama cât de nerealiste sunt programele lor. Totuşi, cele două partide au continuat să susţină că sunt bani pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor şi au respins ordonanţa prin care guvernul Tăriceanu amâna, pentru primăvara lui 2009, această măsură.

Să acceptăm deci, resemnaţi, că am fost minţiţi. N