La 16 ani, Ripciuc a atacat doi cetăţeni pe stradă şi i-a tîlhărit furîndu-le telefoanele mobile. Bobiţă are la activ peste 1000 de spargeri de apartamente, toate înfăptuite pînă la vîrsta de 14 ani. Satmary avea de la opt ani furtul în sînge şi nu s-a putut opri decît acum. Cei trei băieţi au mai multe lucruri în comun. Pentru faptele lor, cu toţii au ajuns la Centrul de Reeducare din Buziaş, un fel de şcoală de corecţie modernă a timpurilor noastre. Instituţia este a treia de acest tip din ţară şi împreună Centrele totalizează puţin peste 300 de locuri. Explozia de infracţiuni comise în ultimii ani de către copii - numai în prima jumătate a acestui an s-au înregistrat peste 2000 de minori condamnaţi pentru comiterea de fapte penale - le lasă judecătorilor două alternative. Cea mai folosită dintre ele este condamnarea la închisoare - puţini dintre copiii infractori primesc şansa de a-şi ispăşi pedeapsa într-o şcoală de corecţie. La întoarcere însă, nici unii, nici alţii nu sînt sprijiniţi de familie sau de societate.

Se poate spune că cei trei băieţi au avut şansa de partea lor. Dacă la un moment dat au fost parteneri de furt, acum s-au reîntîlnit întîmplător la Buziaş şi fiecare dintre ei îşi doreşte altceva decît în trecut. Ripciuc vrea să devină pictor, Satmary se vede fotbalist, iar visul lui Bobiţă este să-şi construiască o casă.

Fără gratii sau jandarmi

La şcoala de corecţie ajungi din două motive: pentru că ai săvîrşit delictul la o vîrstă mai mică de 14 ani şi nu poţi răspunde penal sau pentru că, deşi ai peste 14 ani şi poţi răspunde penal pentru faptă, judecătorul decide că te reeduci mai bine la şcoală decît la penitenciar. La Centrul de Reeducare Buziaş ajungi şi dintr-un al treilea motiv: pentru că pur şi simplu te-ai născut norocos.

Spre deosebire de Centrele de la Găeşti şi Tîrgu Ocna, Buziaşul îi întîmpină cu un amănunt c