Ne întâlnirăm pentru a doua oară cu profesorul de limba română Valentin Turcu şi cu finu’ lu’ Amza, Liviu Dumitraşcu. Vorbirăm ce vorbirăm şi râserăm de ne auzî şi nea Mărin.
Cineva ar trebui să le înveţe poveştile. Oamenii îmbătrânesc şi pleacă în ultima călătorie, iar generaţiile viitoare nu vor afla despre mireasma năucitoare a întâmplărilor cu oltenii de Băileşti ai lui nea Mărin... Finu’ şi profesorul cu mustăcioară vorbitoare (şi chelie... asemănătoare!), alias Turcu, nu s-au dezis nici de data asta, ci şi-au amintit tot felul de isprăvi pe care, dacă Amza ar mai fi trăit, le-ar fi ştiut o ţară întreagă.
- Liviu Dumitraşcu: Rândul trecut, când ne vorbirăm, eram în beci. Iar eu râdeam, că ăla îmi pusasă vin într-un borcan de 840 de grame. Mă, dă-l dracu’, dacă era de 420 parcă era mai acceptabil!
- Valentin Turcu: Îţi aduci aminte că beam bere cu borcanu’ pe câmp? Aveam o cârciumă ordinară, colea la noi, la colţ, zâsă «Căţeaua leşinată», şi n-aveau halbe! Şi beam bere la borcan (mustaţa i se cutremura de râs).
- L.D.: Da, da, era criză de halbe!
- V.T.: Iar halbele erau legate şi cu sârmă, să zici că bei bere de la puţ! (mustaţa iarăşi i se înfoia de râs). Odată, Cărbureanu ne-a chemat la Sala Polivalentă, la nişte consfătuiri ale învăţământului. Şi în pauză ne-am dus la «Ciupercă». Ăia aveau ciorbă de burtă. Şi era coadă. Întrebarăm: «Bă, ce-i cu coada asta?». «Păi, n-au decât cinci linguri». Şi erau din alea ordinare, din aluminiu.
- L. D.: Era criză. Le furau!
- V.T.: N-aveau decât ciorbă de burtă şi peşte oceanic...
- L.D.: ... Nici o masă fără peşte!
- V.T.: Când te duceai cu trinu’ la Bucureşti şi făcea cotu’ ăla la Giuleşti, la stadion, scria mare de tot: «Consumaţi peşte oceanic!». Şi pe urmă, ai dracului, s-au dus şi au scris su
