- Cultural - nr. 227 / 29 Decembrie, 2008 Marea Sarbatoare a lumii crestine, Nasterea Mantuitorului, cheama pe credinciosii Bisericii noastre sa se inchine, cu pastorii si magii, si sa laude, impreuna cu cetele ingeresti, pe Imparatul pacii si al dragostei, care s-a nascut in Pestera din Bethleem. Craciunul este marea sarbatoare a iubirii, care aduna in jurul bradului impodobit toata familia. Atmosfera de sarbatoare este intregita de frumusetea si mirosul bradului, care, potrivit traditiei, e considerat pomul vietii la romani si are puterea de a alunga duhurile rele si darul de a aduce fericire si bunastare celor din casa. De aceea, fiecare roman isi doreste sa aiba in casa un brad sau macar o creanga de brad, impodobita cu globuri, beteala si lumanari, simbolul invierii luminii la solstitiul de iarna. Actele rituale ce marcheaza intrarea in perioada sarbatorii sunt "facutul painii si sacrificarea unui animal". Painea de zi cu zi e inaltata la rang de mesager spiritual, fiind sarbatoreste impletita si impodobita, devenind astfel un simbol venerat. Astfel, "colacul si covrigii" se incarca cu emotia si speranta innoirii, cu bucuria sarbatorii, purtand mesaje de schimbare, de promisiuni de fericire. Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea si utilizarea lui constituie momente ceremoniale de adanca traire spirituala, incarcate de numeroase practici si credinte preistorice. Avand forma de cerc, potcoava, stea, papusa, cifre, diferite animale si pasari sacre (taurul, pupaza etc.), colacii si covrigii sunt daruiti colindatorilor si reprezinta sacrificiul spiritului graului, jertfa divinitatii care moare si renaste impreuna cu timpul, la Anul Nou. Colindatorii, cei care aduc pe Dumnezeu in casele oamenilor, sunt mediatorii ce primesc darul (colacul), care ajunge astfel, prin ei, la Divinitate. Aceste daruri (ofrande) sunt o reflectare a dorintei perpetue a