Sorin Ioniţă: "Citeam mai deunăzi că în orăşelul Sokolov, din Cehia, s-a construit un pod peste drumul ce traversează parcul din centru, în valoare de 10.000 euro, pentru uzul veveriţelor protejate."

Pe bani UE, bineînţeles. Momentan numărul utilizatoarelor este fix trei, dar se speră ca în viitor să mai fie aduse şi altele, tot pe vreun proiect UE. Aş fi fost tentat să spun că e cel mai bun exemplu pentru cât de aiurea se pot cheltui banii publici în Estul Europei, dar n-aş fi corect. În Sokolov măcar există nişte veveriţe - multe, puţine - care folosesc podul în mod onest. Care este însă utilitatea ciupercăriei de agenţii şi autorităţi care în România se ocupă, chipurile, de programe pentru tineret, n-am reuşit niciodată să pricep.

Afară, bineînţeles, de a produce din când în când scandaluri, ca deunăzi, când Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor (ANSIT) a fost acuzată de deturnarea a 1,6 milioane euro. Admit din start că nu sunt imparţial: dintotdeauna am zis că programele astea sunt bani aruncaţi pe gârlă. De regulă, o gaşcă de tineri şmecheri şi fără ocupaţiune precisă - ştiţi genul, organizaţie de tineret a partidului X - se învârt de excursii la diverse seminare inutile şi trosneli prin discoteci pe banii mei şi ai dv., după care revin pentru odihnă pe leafă bugetară, la centru sau la direcţiile judeţene, unde continuă să producă limbă de lemn activistică. Lucru recunoscut recent şi de fostul preşedinte al Camerei, dl Bogdan Olteanu, pe care tind să-l cred în privinţa asta, pentru că ştie ce vorbeşte, după atâţia ani petrecuţi în mişcarea politică de tineret.

Această iederă bugetivoră nu are tulpină unică, ci este ramificată şi frunzoasă: pe lângă agenţia menţionată, există separat şi o Autoritate Naţională pentru Tineret (ANT), cu filiale în fiecare judeţ, plus o puzderie de fundaţii pentru tineret,