Anul nou laic începe cu praznicul Tăierii Împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ziua Sfântului Vasile cel Mare.
Ierarhul care ne-a învăţat să avem grijă de semenii noştri bolnavi şi singuri, creând acele aşezăminte numite ulterior Vasilade, sfântul care a alcătuit slujba Sfintei Liturghii, care ne-a lăsat regulile vieţuirii monastice, Sfântul Vasile, a rămas în istoria creştinismului drept un exemplu de vieţuitoare cu adevărat creştină.
PĂRINTE AL BISERICII ŞI MARE DASCĂL
Personalitatea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în contextul epocii în care a trăit este pusă în evidenţă de teologul Mihai Apostolescu: "Sf. Vasile, numit pe bună dreptate «cel Mare» şi «Părinte şi învăţător al Bisericii», a excelat prin profunzimea teologică, caracterul puternic, echilibrul şi pragmatismul său în toate domeniile vieţii bisericeşti, pe plan dogmatic, cultic, canonic, social, ascetic şi misionar, fiind un model pentru toţi urmaşii săi. În troparul închinat Sf. Vasile, Biserica a cinstit toate aceste calităţi: «În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acesta a primit cuvântul tău, prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărătească preoţie». Sfântul Vasile a vieţuit în secolul al IV-lea, într-o perioadă în care Biserica trecea prin mari transformări. O dată cu Edictul de la Milan din anul 313, prin care creştinismul devenea religie licită în Imperiul Roman, Biserica a depăşit perioada prigoanelor sistematice la care fusese supusă până atunci de către împăraţii romani păgâni, chiar dacă au mai existat două episoade tragice chiar şi după 313, persecuţiile împăraţilor Licinius (320-323) şi Iulian Apostatul (361-363). Convertirea Sfântului Constantin cel Mare la creştinism a inaugurat o nouă eră în relaţia dintre Biserică şi statul roman, ridicată mai