Prezenţa liberalului Cătălin Predoiu în cabinetul Boc schimbă natura actualului executiv. Dintr-un guvern de mare coaliţie (adică unul format de principalul partid al dreptei împreună cu principalul partid al stângii) acesta devine un guvern de uniune... prezidenţială (adică unul reunind toate forţele politice principale ale ţării prin reprezentanţii lor dispuşi să sprijine agenda adoptată de şeful statului).

În ce constă agenda preşedintelui-jucător? Oficial ea cuprinde trei puncte: combaterea corupţiei, condamnarea comunismului şi lustrarea colaboratorilor fostei poliţii politice. În realitate, lupta împotriva corupţiei a fost diversiunea care a permis impunitatea corupţilor şi transformarea foştilor milionari ai tranziţiei în miliardari ai post-tranziţiei; condamnarea comunismului a fost acoperirea pentru promovarea autoritarismului populist; deconspirarea şi epurarea securiştilor, legenda în umbra căreia a avansat statul poliţienesc cu telejustiţia, violarea intimităţii şi hărţuirea adversarilor politici.

Este această agendă conformă interesului naţional? Categoric nu! Atacurile împotriva ordinii constituţionale, impunerea unui sistem electoral care a mărit puterea oligarhilor locali, a inhibat gândirea critică a electoratului, a facilitat fragmentarea politică a ţării şi a redus legitimitatea democratică a legislativului, dezbinarea societăţii şi subminarea partidelor politice, contaminarea dezbaterii publice cu virusul populismului, au făcut ca bilanţul prezidenţial să fie înfricoşător: decredibilizarea instituţiilor statului şi în special a Parlamentului; compromiterea elitelor politice şi adâncirea divorţului dintre popor şi conducători; pulverizarea puterii politico-economice naţionale împreună cu reconcentrarea ei monopolistă la nivelul unor oligarhii locale; dezangajarea civică şi ruperea societăţii de decizia politică; naşt