Redactorii “Adevărului literar şi artistic” fac o selecţie personală a evenimentelor culturale, dar şi a eşecurilor anului. TEATRU
Un megastar autoritar
Adică Andrei Şerban. Am avut ocazia să-l văd la lucru pe regizorul român, la una dintre repetiţiile cu public ale piesei „Lear”, la Teatrul Bulandra. Un om de teatru obsedat de control, care joacă el însuşi mai multe roluri: este şi om de PR, şi regizor, şi actor, şi plasatoare, şi spectator şi critic al propriilor spectacole. La penultima repetiţie generală, actriţa Mariana Mihuţ nu a mai putut să ajungă, iar Andrei Şerban a ales să o înlocuiască, pentru a interpreta rolul regelui Lear.
Deşi distribuţia era exclusiv feminină, Şerban a fost singurul bărbat „tolerat” pe scenă. Ceea ce a urmat, timp de aproape patru ore, era greu de imaginat la început. Antrenor-jucător, arbitru de centru şi tuşier, rezervă şi căpitan, Andrei Şerban şi-a jucat partitura fără pic de trac. Iar regizorul a creat un spectacol care îţi taie respiraţia, cu imagini nemaivăzute pe scena unui teatru, împletind bulversantul sex-appeal al actriţelor cu violenţa, iar tehnologia de ultimă oră cu muzica veche. Pe scenă a plouat cu găleata atât cu apă, cât şi cu interpretări viguroase. „Lear”, doar cu personaje feminine, la Bulandra este unul dintre marile „hituri” teatrale ale lui 2008.
Un regizor supraevaluat
Adică Alexandru Darie. Care a montat, tot la Teatrul Bulandra, pe care îl conduce, unul dintre cele mai stupide, costisitoare şi cronofage spectacole ale anului: „Ce păcat că-i curvă”, de John Ford. 100.000 de euro a costat întregul proiect care mobilizează un întreg resort de fantezii sexuale care ori îi lasă reci, ori îi scârbesc pe spectatori, timp de peste patru ore. Probabil că marele obstacol pe care nu-l va putea învinge vreodată Alexandru Darie va fi sala goală. Ca m
