Guvernul Boc a luat din prima sedinta o prima masura impotriva electoratului de dreapta. Femeile cu venituri mari, declarate si impozitate, vor primi o indemnizatie de crestere a copilului de maximum 40 de milioane de lei vechi, chiar daca 85% din castigurile lor reprezinta mai mult decat atat.

In schimb, mame care nu au muncit o zi, deci nu au platit un sfant la asigurarile sociale, sau au avut venituri foarte mici se vor bucura in continuare de 8 milioane de lei vechi, cadou lunar de la stat, platit inclusiv din impozitele femeilor ale caror indemnizatii au fost plafonate. O fi drept?

Ca Marian Sarbu a pledat pentru aceasta solutie nu e de mirare daca ne gandim ca tot el, in mandatul anterior, a ciuntit indemnizatia pentru cresterea copilului. Emil Boc, teoretic politician cu viziune de dreapta, aceasta noua amputare egalitarista a indemnizatiei de-abia revenita la normal.

Va fi facuta, se pare, o economie de 150 de milioane de euro, insa efectele perverse ar putea fi cu mult mai importante decat beneficiile bugetare.

Asa cum este ea conceputa, reglementarea indemnizatiei pentru cresterea copilului incurajeaza sa aiba copii femeile cu venituri mici, inclusiv mamele "de profesie", care fac copii doar pentru a castiga lunar 8 milioane de lei. Le descurajeaza insa pe femeile de cariera, cele care ar putea asigura copiilor si cele mai bune conditii de formare, din toate punctele de vedere.

Ni se spune ca aceste femei pot supravietui fara banii statului cateva luni. De ce sa-si reduca insa nivelul de trai, atat ele cat si bebelusul, cat timp femei care nu platesc nimic sau incomparabil mai putin beneficiaza din plin de un ajutor care le ridica nivelul de trai?

De ce vorbim doar de solidaritate, care oricum exista cat timp primesc bani femei care nu au platit, dar nu si despre contributivitate?