Publicitarul nu se teme de problemele financiare pentru că a învăţat că trebuie să alerge după clienţi. Are o firmă proprie de publicitate, se prezintă Fozzie şi este o îmbinare reuşită între un om de afaceri şi un tânăr boem. Deschid uşa din lemn, păşesc cele şapte trepte îngrămădite de pe holul întunecos şi intru cu grijă într-o clădire cu parfum interbelic.
Patru cutii de carton, pline cu suluri de hârtie stau aşezate una peste alta în mijlocul camerei. Pe raftul din stânga tronează o cască de soldat spaniol de culoarea alamei alături de câteva figurine.
Holul dă, în partea dreaptă, într-o altă cameră, în mijlocul căreia tronează o masă mare din lemn, acoperită de dosare şi un laptop Dell XPS, cu margini de un roz puternic.
Pe peretele din faţa uşii, de-o parte şi de alta a ferestrei sunt atârnate două tablouri: în stânga, Bogdan Manea îmbrăcat în haine militare, de origine cubaneză, iar în dreapta, fotografia lui Che Guevara.
Plasma pe care se transmit ştiri pare să se potrivească cu sabia de origine templieră sprijinită de perete, aşa...ca într-un cocktail pe bază de whisky.
„The same old shit, only smarter”
Manea soarbe grăbit dintr-un bol alb. „În meseria asta mănânci când apuci”. Şi mai ia pofticios o lingură de ciorbă. Bărbatul care-şi duce mândru cei aproape 1,90 de metri e mai relaxat: a mâncat şi aproape că şi-a terminat treaba.
Mai bâţâie uşor din piciorul drept încălţat într-un bocanc imens, semn că ziua încă nu s-a încheiat. Vorbeşte calm şi rar, ţinând între degete un slim Kent, despre începuturile carierei sale, despre necesitatea compromisurilor şi despre prezent.
Fozzie, singura funcţie înscrisă pe cartea de vizită, a părăsit agenţia de publicitate Saatchi&Saatchi după 11 ani pentru că a vrut să iasă dintr-un sistem corporatist.
