Chiar dacă singura certitudine a debutului de an 2009 este incertitudinea, totuşi nu vreau să cad în capcana de a critica noul guvern, în ansamblu, sau unii miniştri. Aceasta nu că n-aş avea ce reproşa. Graba şi uşurinţa cu care au lansat promisiuni pe care s-au convins că nu le pot onora după ce au răsfoit tabelele bugetare nu denotă, în nici un caz, profesionalism. Dacă promiţi ceva, de regulă, te uiţi mai întâi prin portofel. Ai bani sau măcar certitudinea că peste o perioadă îi vei avea atunci îi faci. Dacă nu, trebuie să ai curajul să spui adevărul pentru ca aceia pe care eşti obligat să-i slujeşti, pentru că te-au adus, prin votul lor, în fotoliile Palatului Victoria, să nu-şi facă iluzii. Procedând astfel se puteau evita situaţiile delicate din prezent, a se vedea spinoasa problemă a indemnizaţiiilor pentru mame, majorarea salariilor dascălilor, reducerea TVA pentru alimentele de bază etc. Declaraţii de genul celei făcute de premierul Emil Boc „nu avem situaţia finală pe anul 2008, adică ce a însemnat execuţia bugetară. Probabil că în prima parte a lunii ianuarie vom avea situaţia reală a anului 2008 şi prognoza pentru 2009“ nu sunt de bun augur, demonstrând că s-a lucrat mai mult în orb, cu cifre scoase din căciulă. Confirmă acest lucru preşedintele PSD, Mircea Geoană, care a declarat luni la Craiova că în perioada următoare ministrul finanţelor va face o evaluare a resurselor bugetare întrucât „situaţia este mult mai proastă“ decât cea anticipată, asigurând că priorităţile programului de guvernare se vor regăsi în bugetul pe 2009. Dar pun aceste lucruri, aceste disfuncţionalităţi pe seama începutului de drum la guvernare când nu toate rotiţele angrenajului lucrează la parametri normali. Să adăugăm aici situaţia economică grea generată de efectele crizei financiare internaţionale. În pofida a ceea ce se întâmplă acum totuşi, Guvernul Boc are o mare şansă car