La sfirsitul anului 2008 ma simt exact ca la sfirsitul anului 2007. Adica intoxicat de un anume tip de roman recent, o specie de om aparte, destinat "celebritatii", destinat unei vieti de "star". Pare a fi romanul for ever, cetateanul neobosit, moartea si invierea, economia si semaforul, politica si metafizica. Se pricepe la tot ce misca si ce nu misca in lumea asta. Este inzestrat cu o constitutie robusta, este inepuizabil. Sensul lui in viata este sa combata, sa dovedeasca, sa arate ca "este" si cine este. Il veti intilni peste tot: in consilii, pe strada, in autobuz, in parcare, in politica, pe forumuri, la teatru, in supermarketuri, in piata, la televizor, in ziare, pe scena sau la poarta cimitirului. Nu poti face absolut nimic fara a-l intreba in prealabil, ca se supara si nu te uita. Nici macar o inghetata nu-ti poti lua fara sa-i ceri parerea. Este sau nu este cazul s-o maninci? Romanul acesta "special" este Mitica al nostru, de Baragan si de Carpati, big brother-ul nostru national, Ana si Caiafa socialismului de consum, geniul nostru obstesc, mama, tata si bunicul nostru, stapinul visurilor noastre, pamintul de peste noi si oracolul absolut al istoriei noastre viitoare. Fie ca este politician, paznic sau dulgher, fie ca este medic, vinzatoare sau mecanic, romanul nostru recent sufera de o boala incurabila: nu poate trai daca nu se suie cu picioarele pe ceilalti si nu este intotdeauna in prim-plan. Nu poate, domnule, altfel, decit in virful capitei, nu stie decit sa "conduca", sa "administreze", sa "educe", sa "analizeze". De aceea, trebuie adulat, laudat, cintat, trebuie pus mereu in capul mesei si in primul rind de la opera, trebuie intrebat tot timpul daca se simte bine, daca e in regula, daca e de acord cu vreo lege pakistaneza sau daca e benefic pentru omenire ca porumbeii sa se incruciseze intre ei. Astea sint singurele medicamente care-l tin cit de cit