Cartea săptămânii este volumul I al romanului „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, care poate fi achiziţionat împreună cu ziarul „Adevărul". Într-un top din 2007, publicat sub titlul „The Top Ten” al primilor 125 de scriitori din toată lumea, „Anna Karenina” a fost considerat „cel mai mare roman din toate timpurile”. Tolstoi însuşi considera că romanul, apărut în volum în 1877, este primul lui roman adevărat din punctul de vedere al creării personajelor, deşi acesta apăruse după cealaltă carte celebră a autorului, „Război şi pace”.

Inspirată de o poveste reală, o iubire nefericită a fiicei lui Alexander Puşkin, cartea este, de fapt, o frescă a Rusiei celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, în centrul căreia de derulează povestea de dragoste şi moarte a eroinei principale. O dragoste adulterină, devastatoare care o obligă pe Anna Karenina să-şi părăsească soţul şi copilul şi care o transformă, dintr-o respectată membră a aristocraţiei într-o paria.

Ceea ce preschimbă această poveste într-un mare roman este punerea în discuţie a unei mentalităţi, a unei epoci, a unor clase sociale şi construirea unor personaje puternice, convingătoare. Tensiunea se datorează nu numai dramei Annei.

Există o a doua poveste de iubire în carte, de data aceasta fericită, între Kitty şi Levin. Punerea în oglindă a celor două cupluri, ale căror protagoniste sunt înrudite prin alianţă, are un substrat moralizator. Este poziţia autorului faţă de aristocraţia urbană, considerată lipsită de forţă morală, şi cea rurală, evident idealizată.  

Onestitatea, o alegere dificilă

Construcţia este cea a unui roman realist, iar consideraţiile asupra condiţiei umane încep cu prima frază a cărţii: „Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. Din punct de vedere stilistic, „Anna Karen