În Evul Mediu, clujenii cu stare mâncau lebede, cu dispensă de la biserică

Organizarea unor petreceri mai ample cu ocazia Revelionului sunt atestate la Cluj încă din secolul al 14-lea, când au petrecut trecerea dintre ani la Cluj câţiva voievoizi şi vice-voievozi. Dacă Naşterea Domnului avea un caracter religios, Anul Nou era caracterizat mai mult de practicile magice pe tot parcursul Evului Mediu, dar nu lipseau nici practicile divinatorii. Atunci se considera că se deschide cerul, iar îndrăgostiţii îşi pot visa viitorii parteneri de viaţă. „Orăşenii topeau plumb şi-l introduceau în apă. În funcţie de forma pe care acesta o lua, se interpreta viitorul lor în anul nou. Petrecerile de atunci nu erau fastuoase, dar oamenii ţineau neaparat să-şi prezică viitorul”, a declarat Tudor Sălăgean, istoric la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei. În meniul de anul nou, clujenii Evului Mediu aveau în mod obligatoriu cap de porc mistreţ pregătit la cuptor, pentru că acesta simboliza prosperitatea. Aceştia mai serveau carne de gâscă sau raţă. Delicatesa nopţii, pe care nu orice clujean şi-o permitea, era carnea de lebedă, pentru al cărei consum era necesară o dispensă din partea bisericii, dar şi plata unei taxe consistente. „Una din tradiţiile care nu a lipsit în Cluj nici chiar atunci când Anul Nou era interzis consta în faptul că în noaptea dintre ani trebuia să faci cât mai mult zgomot pentru a alunga spiritele rele”, adaugă istoricul

De Anul Nou se muncea

În secolul al 18-lea se observă însă că de Anul Nou nu se organizau petreceri speciale, ba mai mult era o zi ca oricare alta. „Nu era o zi liberă, primăria avea program de lucru. Exista documente emise în acea zi, se înregistrau acte, semn că nu se punea preţ pe distracţii în acea zi”, a explicat Vasile Lechinţan, de la Arhivele Naţionale Cluj-Napoca. În 1913 este atestat faptul că şi la Cluj românii