La sfârşitul lui 2008, cei 140 de ani de existenţă a Filarmonicii au fost sărbătoriţi printr-un concert aniversar. Mişcările din zona politică au făcut ca, la 140 de ani de la primul concert girat de Societatea Filarmonică din Bucureşti, în loja regală a Ateneului Român să se afle doar familia regală a României, iar guvernul să nu fie reprezentat în niciun fel. Atât Casa regală, cât şi Guvernul figurau printre susţinătorii financiari ai transmisiei de televiziune a concertului. În sală s-au mai aflat doi foşti preşedinţi ai României, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, şi numeroşi membri ai Corpului Diplomatic, care s-au ridicat cu toţii în picioare (inclusiv cei doi preşedinţi) la intonarea imnului regal citat de Enescu în "Poema Română".
140 de ani de la înfiinţarea, în 1868, a Filarmonicii din Bucureşti, care de decenii poartă numele lui George Enescu, au fost marcaţi la Ateneul Român (care şi el a împlinit 120 de ani de existenţă în 2008), printr-un concert cu un program cât se poate de reprezentativ pentru menirea de reper cultural neatins de febra experimentului şi a modernismului cu orice preţ, pe care trebuie să-l reprezinte o filarmonică naţională.
Nu este timpul unei cronici, pentru că a fost vorba despre un concert aniversar, iar alegerea "Uverturii Coriolan" de Beethoven sau a "Poemei Române" de Enescu au avut exact rolul de a schiţa acea poziţie despre care vorbeam: de reper al unei vieţi culturale care până în acel an, 1868, aproape că nu avea tradiţie.
„Pentru ridicarea nivelului intelectual”
Actul de naştere al Societăţii Filarmonice Române era semnat de 54 de membri fondatori, în 1868, pentru ca „toţi românii ce iubesc arta şi frumosul să lucreze pentru ridicarea nivelului intelectual, moral şi estetic al naţiunii”. Într-o ţară în care, cu un timp oarecare înainte, Franz Liszt trebuia să-şi ad
