Poate ca niciun alt an din istoria recenta a Romaniei nu a fost intampinat cu previziuni mai pesimiste decat 2009.

Economisti, analisti si, mai ales, politicieni s-au intrecut sa-l zugraveasca in cele mai sumbre culori. Cuvantul care da frisoane e criza. Vom vedea daca va fi asa cu adevarat sau este doar o sperietoare menita sa justifice miscari politice si inabilitati manageriale.

Deocamdata, nimeni nu poate spune cu certitudine cum se va manifesta aceasta criza, ce efecte va avea si pentru cat timp. Cu atat mai putin pot fi avansate solutii certe. Vorba lui Ionut Popescu, nimeni nu detine iarba fiarelor, care sa-i dea puteri miraculoase impotriva crizei. Guvernanti si guvernati vom trai si vom vedea.

Cert este insa ca din punct de vedere politic va fi un an complicat, insa cu potential mai mare de liniste decat precedenta.

Avem la Palatul Victoria o coalitie contra naturii, alcatuita mai mult pentru a distruge ceva, binomul PSD-PNL, decat pentru a construi ceva. A fost totusi construita o majoritate mamut, extrem de periculoasa din punct de vedere democratic, eterogena (teoretic) din punct de vedere ideologic, menita sa gestioneze Romania la vreme de criza, inclusiv prin masuri nepopulare si restrangeri bugetare.

Dincolo de imperativul crizei, de care nu au cum sa se dezica, si democrat-liberalii si social-democratii au agende proprii, legate de interesele propriilor baroni si ale clientelei politice. E greu de crezut, spre exemplu, ca "greii" din teritoriu ai PSD au vrut sa ajunga la putere, cu orice chip, chiar facand pace cu Traian Basescu, doar pentru a propasi tara. Feudalizarea Romaniei o fi tot din patriotism, nu?

Daca insa visteria va ramane goala, nu vor mai fi resurse pentru mituirea electoratului, masurile populiste demonstrative isi vor atinge limita, iar impacarea imperativelor anu