Cea mai delicata problema pe care o au de rezolvat europenii in 2009 este Tratatul de la Lisabona. Dupa respingerea de catre francezi si olandezi in 2004, fosta Constitutie europeana, retiparita cu mici modificari si rebotezata Tratatul de la Lisabona, a fost deja trecuta prin parlamentele a 25 din cele 27 de state membre, solutie gasita de Bruxelles pentru a evita emotiile unor scrutinuri populare. Teama elitei europene de un nou referendum, interpretata de eurosceptici ca teama de vointa populara, este cea care coaguleaza dorinta de inghetare a proiectului european care, spun irlandezii si cehii, se indreapta intr-o directie gresita.
Pe de alta parte, politicienii europeni spun ca adoptarea Tratatului de la Lisabona este absolut necesara pentru ambitiile UE de a deveni un jucator important in plan mondial dar si pentru a-si continua extinderea. Nu putini dintre ei au acuzat partidele irlandeze care au condus campanii impotriva Tratatului ca sunt finantate de americani, aluzie la faptul ca o Europa mai inchegata si cu structuri de conducere mai functionale si mai eficiente ar fi un jucator care ar incurca un pic ordinea mondiala.
Cehia, dar mai ales Irlanda, sunt tarile unde, la nivel de varf, politicienii nu vad cu ochi buni noua ordine impusa de controversatul document. In Cehia, euroscepticismul se manifesta chiar la presedintie. Insusi presedintele tarii Vaclav Kalus a declarat in mod deschis si repetat ca nu sustine acuala forma a documentului. In Irlanda, problema o reprezinta partidele de stanga si sustinatorii lor care au reusit sa convinga populatia sa voteze NU in iunie.
Irlanda a primit ce a vrut. Si totusi
Si, chiar daca intre timp irlandezii au primit in mare parte ceea ce isi doreau, respectiv asigurari ca tara va ramane neutra din punct de vedere militar si ca va avea independenta fiscala, ca legea familiei ii
