Palmieri, fântâni colorate sau cântătoare şi, peste toate, câteva telegondole. Acestea sunt obsesiile edililor din marile oraşe, menite să încânte ochiul alegătorului. Sursa: Codrin Prisecaru
Să facem ceva care să fure ochiul privitorului, ca să-i abată gândul de la adevăratele probleme ale urbei şi, de ce nu, să şocheze măcar un pic, ca să aducă pe buzele tuturor numele primarului care le-a năşit. Cam asta ar fi reţeta de succes pe care pare că se bizuie tot mai des în ultimii ani primarii marilor oraşe.
Palmierii, fântânile arteziene şi telegondolele sunt trei puncte comune pe lista cu primele realizări ale oricărui primar, indiferent de doctrina politică după care se ghidează. Fac, nu fac străzi, parcări sau locuinţe, edilii bifează musai la priorităţi cel puţin unul dintre cele trei „obiective“, ghidându-se mai puţin după bun-gust sau cultură, ci mai degrabă copiind modele străine ce dau ca nuca în perete în ambientul local.
Amenajările peisagistice nu mai au azi nimic în comun cu istoria, ba nici cu clima autohtonă, ele se înscriu cu succes în categoria kitsch-ului şi a improvizaţiilor ieftine, după cum sunt de părere şi arhitecţii urbanişti.
De la palmierul lui Agathon la cârnatul lui Oprescu
La început a fost Dan Matei Agathon, care a zis: „Să fie palmieri la Constanţa şi Mamaia!“. Şi au fost palmieri de 115.000 de dolari, aduşi din Grecia. Oamenii au zis că-i frumos şi bine. Numai că palmierii au dat ortu’ popii în iarna de după vara plantării. Dar n-au dispărut din peisaj, ci au fost înlocuiţi, în continuare acordându-li-se atenţie şi sume de bani sporite.
De la ambiţia fostului ministru al turismului până la momentul de glorie al lui Cristian Popescu-Piedone - primarul sectorului 4 - care i-a pus „tichie de mărgăritar“ zonei Brâncoveanu, palmierul a mers, în zig-zag, în multe ora
