Până în 1989, luna ianuarie era dedicată exclusiv cuplului Ceauşescu, când cei doi soţi îşi aniversau zilele de naştere, iar clasa muncitoare le închina toate realizările din fabrici şi uzine. Sursa: Reuters
1 /. După '90, cel mai iubit fiul al poporului a fost pus la muncă de capitalişti şi a devenit un brand, numai bun de vândut votcă, telefoane mobile sau ciocolată. Renumele pare să rămână motorul cel mai puternic al brand-ului “Ceauşescu”. Numele său produce, peste tot în România, un amalgam de reacţii, dar niciodată indiferenţă. Alături de Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi, Ceauşescu “rămâne” România în imaginarul celorlalţi, chiar şi la peste două decenii de la execuţia sa.
Dictatorul a devenit, instant, după 1990 un “brand”. În limbajul industriei moderne, asta înseamnă că numele său se asociază cu o serie de simboluri şi experienţe, producând recunoaştere imediată şi punând în mişcare o maşinărie comercială complexă menită să “facă bani”. S-ar spune că, după 1989, românii l-au pus pe fostul dictator comunist să muncească din greu pentru bunăstarea capitalistă a afacerilor care au îndrăznit să-i folosească numele.
Vânzător de votcă şi telefonie mobilă
Primii care şi-au scris pe etichetă “Ceauşescu” în România, după căderea dictaturii, au fost producătorii unei băuturi spirtoase autohtone. Votca purta numele şi chipul “celui mai iubit fiu al poporului”, şi a intrat pe piaţă cu scandal mare. Ţara abia se scuturase de regimul autoritar, iar manevrele publicitare radicale erau sortite eşecului. Ziarele epocii au reacţionat imediat şi la unison. Producătorii şi ideea lor “originală” nu aveau cum să facă faţă într-o lume încă crudă, ce nu-şi permitea nici măcar să facă glume cu dictatorul. Primul copil al unui brand capitalist – “Ceauşescu” – a murit repede şi fără glorie.
Liderul comunist