Mai ales iarna, in vacanta de sarbatori, dar si vara, la sfarsit de saptamana, Valea Prahovei devine pentru soferi un fel de vale a plangerii.
Mii de masini se inghesuie pe DN1 spre o destinatie care devine astfel mai aglomerata decat orasul de-abia parasit in cautarea, nu-i asa, a linistii, aerului curat si spatiului liber.
Imaginile transmise de televiziuni din zona, in ultimele zile, au aratat un fel de iad al soferilor din care fiecare incerca sa scape cum si pe unde il taia capul: pe contrasens, peste linia continua sau pe langa drum. Si, ca de obicei, fiecare a dat vina (ca sa nu spunem ca a injurat cu foc) pe cine s-a priceput. Vinovatia pentru aglomeratia periodica de pe DN1 nu este insa unica. De fapt, vorbim despre vinovatii convergente.
Fara indoiala, autoritatile au mare parte din responsabilitate. De la an la an, pe masura cresterii numarului de masini, dar si a nivelului de trai al romanilor, DN1 s-a dovedit tot mai neincapator. Asa ca situatia de acum nu numai ca putea fi prevazuta, dar era chiar inevitabila.
Ei bine, niciunul dintre guvernele care s-au succedat dupa 1989 nu a dat atentia cuvenita acestei situatii. Nici macar centura Ploiestiului, una dintre cele mai nenorocite portiuni de pe DN1 nu a intrat in reparatii decat dupa ce a ajuns aproape impracticabila.
In mod normal, in 19 ani ar fi trebuit sa avem deja o autostrada intre Bucuresti si Brasov. Aceasta autostrada de-abia a depasit insa faza de proiect. Absenta ei si supraaglomerarea DN1 sunt simptomele bolii cronice a infrastructurii romanesti, grav deficitara atat cantitativ cat si calitativ.
Pe de alta parte, sa recunoastem, in perioada vacantelor se produc blocaje, mai mari sau mai mici, in toate tarile unde oamenii au bani si masini sa calatoreasca, deci Romania nu este o exceptie. In aceste conditii, soferii insisi
