Ideea unui pod de flori intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria i-a speriat atat de tare pe unii dintre politicieni si pe anumiti jurnalisti versati intr-ale comentariului de actualitate, incat aduce a simptom nevrotic. Logica lor este simpla: prea multa concertare intre garantul bunei functionari a statului – care s-a declarat odinioara "presedinte-jucator" –, pe de o parte, si seful Executivului, pe de alta, ar putea aduce atingere unuia dintre cele mai sacre principii ale democratiei: separarea puterilor (si functiilor) in stat.
Grija anularii imprevizibile a distantei dintre puteri in Romania ma strabate si pe mine, ca pe multi alti cetateni, sunt convins. Dar asta nu inseamna ca as fi, numai din atata lucru, mai vigilent decat altii, mai destept sau mai firoscos. Daca ar fi sa ma iau dupa semnele etalate de politicienii ultimului mandat, aceasta preocupare a fost intai si-ntai strigata in agora de insusi presedintele tarii, care a acuzat guvernul Aliantei Dreptate si Adevar, inca din primele zile ale guvernarii acesteia – cand inca divortul intre PNL si PDL nu se produsese –, ca exprima nevoile si nadejdile unor grupuri de interese.
Din punct de vedere formal, si oligarhii sunt cetateni ai Romaniei, asa incat nu poate fi decat firesc ca necesitatile lor sa isi gaseasca ecou, alaturi de ale noastre, ale celorlalti, in masurile unui guvern de larga deschidere democrata si de o si mai larga reprezentativitate, cum parea sa fie cel de atunci. Insa observ ca, tot sub raport formal, puterea economica a maharilor, oricat de importanta ar fi pentru functionarea societatii si a sistemului, ramane in afara statului propriu-zis. Avertismentul prezidential de atunci prevenea deci asupra unor scurtcircuitari ale mecanismului de decizie si de guvernare care isi lasau vizibil amprenta asupra gestionarii Romaniei.
Mai apoi, s-a vazut ca inc
