Ioana Lupea: „Nicolas Sarkozy încearcă să instaleze, aproape cu forţa, telefonul Uniunii Europene la Palatul Elysée“.

„Micul licurici“ nu este la fel de indulgent cu Israelul ca „marele licurici“. „Micul licurici“ este Franţa lui Nicolas Sarkozy, care a condamnat ofensiva terestră a Israelului în Fâşia Gaza şi care încearcă să profite de vidul de autoritate creat de transferul de putere de la Casa Albă. „Omniprezentul“, „atotştiutorul“, „voluntarul“, „agasantul“ Nicolas Sarkozy, aşa cum l-a etichetat presa, încearcă să instaleze, aproape cu forţa, telefonul UE la Palatul Elysée, criza din Orientul Mijlociu fiind, pentru el, o oportunitate.

Vocea critică a Franţei s-a auzit răspicat în contradicţie cu poziţia SUA care legitimează acţiunea Israelului, exprimată la reuniunea de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU. Franţa a fost lăsată iniţial singură de preşedinţia cehă a UE, care s-a aliniat „marelui licurici“ şi a îmbrăţişat justificarea Israelului că intervenţia terestră este o acţiune defensivă, nu ofensivă. A doua poziţie oficială a preşedinţiei UE, mult mai apropiată de Paris decât de Washington, cere încetarea imediată a focului şi facilitarea ajutorului umanitar. Cu excepţia aliatului tradiţional SUA, numai Germania consideră acţiunea terestră ca fiind defensivă, dar cu jumătate de gură.

O greşeală tactică a Israelului a alimentat şi mai mult criticile internaţionale: blocarea accesului jurnaliştilor străini şi a organizaţiilor umanitare în Gaza. Decizia de a nu permite ziariştilor să intre în Fâşie a obligat media să apeleze la singurele persoane care pot transmite informaţii de la faţa locului. Pe televizorul din sufrageria locuitorilor planetei apar cifre privind victimele civile, imagini şi declaraţii din surse palestiniene subiective, foarte utile maşinii de propagandă a Hamasului. BBC a transmis în noaptea ofens