La final de an 2008, dar pe inceput de mandat, noile autoritati municipale au pus la punct o strategie de dezvoltare a municipiului, pina in anul 2012, in care au inclus si analize de tip SWOT (puncte tari, puncte slabe) structurate pe principalele sectoare de activitate. Teoretic, pentru un an normal 2009, analiza poate fi considerata corecta, insa, practic, in conditiile in care ne asteapta un an in care criza economica globala va lovi cu adevarat Braila, analiza nu sufla un cuvintel despre aceasta amenintare majora, care va da peste cap unele asa-zise "puncte tari". In plus, municipalitatea mizeaza foarte mult pe dezvoltarea Zonei Libere si a Parcului Industrial, care de ani de zile este doar un cimp pe care pasc animalele si pe valorificarea potentialului turistic al Brailei, respectiv al Dunarii si eventual, al Insulei Mici, domeniu in care nu s-a facut absolut nimic in ultimii 20 de ani.

Spre exemplu, in analiza SWOT pentru activitatea industriala au fost identificate urmatoarele puncte tari: "ponderea sectorului privat a devenit majoritara in municipiul Braila la sfirsitul anului 2006; existenta unor activitati industriale cu traditie in municipiu; diminuarea trendului descendent al reducerii numarului de salariati din industrie in ultimii ani; existenta unor active si a unei infrastructuri cu potential productiv insuficient folosite; concentrarea urbana este favorabila dinamizarii activitatii industriale". In ce priveste punctele slabe, acestea ar fi urmatoarele: "utilizarea neperformanta a unora dintre capacitatile industriei prelucratoare; practicarea unui management si a unui marketing neperformante; un raport de dependenta destul de ridicat intre salariatii din industrie si someri; nivel relativ scazut al motivarii salariatilor; ponderea mare a unor societati industriale aflate in dificultate". Practic, acest ultim punct vine sa incline balanta