Cum arăta Europa în 1989, anul care a marcat schimbări colosale la scară planetară. Începând de azi, în „Adevărul” veţi putea citi o recompunere a faptelor şi întâmplărilor din comunism, aşa cum au fost ele trăite de oameni obişnuiţi. Prima „fotografie”: Europa anului 1989. Cu două decenii în urmă, vântul schimbării se făcea simţit de o parte şi de alta a continentului fracturat de „Cortina de fier”, graniţa greu penetrabilă care despărţea Estul de Vest, comunismul de capitalism, dictaturile de zona liberă.
În Est, partidele comuniste pierdeau teren şi doar Nicolae Ceauşescu îşi putea permite să se gândeasă la realegerea triumfală de la cel de-al paisprezecelea congres.
Liderul sovietic Mihail Gorbaciov începea anul în forţă, cu retragerea militarilor Armatei Roşii din Afganistan – încă un pas spre reconcilierea cu Vestul.
Întrebarea era nu dacă lucrurile aveau să se schimbe, ci până unde va merge schimbarea în anul 1989. Oricum, Europa anului 1989 era nu numai un continent împărţit în două blocuri ideologice, ci şi un mozaic de state.
Ca să ajungi pe cale terestră de la Madrid la Viena, de exemplu, trebuia să traversezi trei frontiere şi să deţii patru monede: pesetasul spaniol, francul francez, marca germană şi şilingul austriac.
La 40 de kilometri est de Viena, din punctul de vedere al occidentalilor, începea intrarea într-o altă lume, în care puţini erau dispuşi să se aventureze. Privită din partea cealaltă, dinspre Est, „Cortina de fier” era simbolul oprimării şi ultima frontieră spre libertate.
Un continent în derută
A rămas de pomină felul în care prin noiembrie ‘89 Zidul Berlinului a primit prima lovitură. Nu era una de baros, ci doar o vorbă aruncată aparent la întâmplare.
Pe scurt, un purtător de cuvânt al nomenclaturii est-germane, luat repede
