Speram tot timpul ca o vom duce mai bine, dar cautam asiduu stirile despre dezastre si scandaluri si nu avem curajul sa recunoastem asta. Ne place sa dam lectii altora, insa la rindul nostru le acceptam doar pe cele care ne convin. Invataturile Domnului sint propovaduite in tot mai multe biserici; cu toate acestea, pacatele se indesesc, ca sa nu mai vorbim de fenomenul infractional in continua crestere.
Din punct de vedere demografic, sintem din ce in ce mai putini. Paradoxal insa, spitalele sint tot mai aglomerate, farmaciile isi mentin rulajul bun, la fel ca si afacerile de pompe funebre. Numarul locuitorilor scade, dar cel al actiunilor in justitie creste. Ne cautam dreptatea de trei ori in aceleasi cauze, pe fond, in apel si apoi la recurs, iar uneori nici CEDO nu ne mai ajunge. Cu toate acestea, facem coada si acolo.
Motivele pentru care ne imputinam sint arhicunoscute: locurile de munca mai bine platite in strainatate si imbatrinirea populatiei. Dar, cu toata migratia romanilor, strazile devin tot mai neincapatoare sub atitea si-atitea masini. Si cererea de locuinte ramine ridicata, iar oferta scazuta mentine preturile exorbitante pentru covirsitoarea majoritate a romanilor.
Daca e sa ne luam dupa statistici, cistigam mai mult ca-n anii trecuti, dar ne situam in continuare in rindul natiilor sarace ale Europei. Pe masura ce populatia scade, restantele la creditele contractate la banci cresc. E drept ca pina in 2008 romanii au fost cei care au alergat dupa credite. Din 2009, rolurile se schimba: bancherii vor alerga dupa clienti, dar si dupa recuperarea banilor imprumutati.
In fine, chiar daca romanii s-au imputinat, efectivul Parlamentului a ramas acelasi. Romanii si-au redus prezenta chiar si la vot, dar alesii se incapatineaza sa ocupe la fel de multe fotolii in legislativ. Semn ca obrazul politic isi pastreaza gros
