de Răzvan Prepeliţă
Schiorul e pregătit de coborîre. Sus, în vîrf, liniştea îndeamnă la meditaţie, iar singurele voci care se fac auzite tresar din mijlocul armatei de instructori. Sînt necesari, căci schiul e un sport periculos, cu mult mai primejdios decît o şedere în mijlocul galeriei. De acolo, de sus, priveliştea peste situaţia clubului e stranie. În lipsa soarelui, priviţi prin filtrul UV al ochelarilor, norii de datorii se măresc. Casca de protecţie acoperă şi ultimele ecouri ale suporterilor ce îndeamnă la iubire.
Beţele se înfig în zăpadă, iar schiurile încep să alunece. Prima pantă abruptă se numeşte Valea Peseiro, urmează canalul Taher şi relaxarea din Poiana Sichitiu. Viteza e ameţitoare iar micile obstacole ca pietrele Zotta sau hopurile de tip Coman sînt lăsate în urmă. Coborîrea e atît de rapidă, încît nu îţi vine să crezi că ascensiunea a durat 15 ani.
E tîrziu, iar nocturna de pe pîrtie se aprinde, în timp ce cea de pe Giuleşti se stinge. E timpul unei noi urcări pe lumină şi a unui nou antrenament în beznă.
de Răzvan Prepeliţă
Schiorul e pregătit de coborîre. Sus, în vîrf, liniştea îndeamnă la meditaţie, iar singurele voci care se fac auzite tresar din mijlocul armatei de instructori. Sînt necesari, căci schiul e un sport periculos, cu mult mai primejdios decît o şedere în mijlocul galeriei. De acolo, de sus, priveliştea peste situaţia clubului e stranie. În lipsa soarelui, priviţi prin filtrul UV al ochelarilor, norii de datorii se măresc. Casca de protecţie acoperă şi ultimele ecouri ale suporterilor ce îndeamnă la iubire.
Beţele se înfig în zăpadă, iar schiurile încep să alunece. Prima pantă abruptă se numeşte Valea Peseiro, urmează canalul Taher şi relaxarea din Poiana Sichitiu. Viteza e ameţitoare iar micile obstacole ca pietrele Zotta sau hopurile de tip Coman sînt lăsate în urmă. Coborîrea e atît de rapidă,
