În România anului 1989, copiii bolnavi de SIDA sau cu handicap, întreruperea curentului electric, raţionalizarea alimentelor, avorturile erau subiecte tabu. În schimb, românii scriau pe adresa "partidului", chiar a "tovarăşului Ceauşescu" şi a gazetelor vremii nemulţumiri legate de aprovizionarea deficitară cu butelii, întârzierile trenurilor, persecuţii la locul de muncă, condiţiile improprii din mijloacele de transport în comun. Şi câte şi mai câte necazuri ce le avea pe-atunci românul!
Cu jalba la şeful statului
Pe adresa Cabinetului 1 şi 2 soseau adesea scrisori în care oamenii îşi povesteau păsurile şi cereau ajutorul. Zi de zi, vreo lucrătoare la confecţii sau vreun muncitor necalificat cerea ajutorul pentru schimbarea locului de muncă, rezolvarea situaţiilor conflictuale cu organizaţiile locale de partid şi amânarea repartiţiilor de locuinţe.
"Ne scriu cititorii"
Dacă ar fi lecturat presa internă, N. Ceauşescu ar fi aflat multe neajunsuri ale "oamenilor muncii". Numeroase şi diverse erau supărările românilor, aşa cum reiese din scrisorile trimise pe adresa redacţiilor gazetelor judeţene. Unele primeau aviz de publicare, la rubricile "Ne scriu cititorii", "Ne-am interesat pentru dumneavoastră şi vă răspundem", "Dialog cu cititorii", "Din scrisorile sosite la redacţie".
În misivele lor, de cele mai multe ori, oamenii îşi vărsau nervii pe instituţiile responsabile de distribuirea apei şi "agentului termic" în locuinţe. În gura lumii intrau astfel adeseori "Întreprinderea de Termoficaţii şi Reparaţii Instalaţii Termice" (ITRIT), "Exploatarea Apă-Canală (EAC) şi "Întreprinderea de Electrocentrale". Unii reclamau cereri şi acte pierdute în hăţişurile birocraţiei "societăţii socialiste multilateral-dezvoltate". Mamele cu mai mulţi copii minori aflaţi în întreţinere cereau sfaturi pentru obţinerea alocaţiilor. A
