6 ianuarie. Ziua în care armenii sărbătoresc Crăciunul. O zi de neuitat pentru Sarchis Ovanesian. Avea atunci 22 de ani. Şi-a amintit ziua ca atunci când răsfoieşti un album vechi şi, suflând praful de pe fotografiile îngălbenite, îţi revin în flashuri amintiri, povestiri, iar personajele – multe dintre ele dispărute – prind viaţă.
"De Crăciun am fost cu mama (Tacuhi) şi cu tata (Nubar) la biserică şi după aceea ne-am dus la Madi Daminescu, mama lui Adi. Nea Titi Mărculescu, Dumnezeu să-l ierte! – soţul lui Madi – era un mare gurmand şi un mare, mare bucătar. Ce a fost pe masa aia… o nebunie! Deci, pe lângă anuş abur şi dolma (mâncăruri tradiţionale armeneşti), foie gras… numai delicatesuri. Şi pe toate le făcea el acasă. Cum să-ţi spun eu, pateul ăla îl făcea într-o tavă de-aia de chec şi prima dată punea în tavă gelatină şi după aia pateul umplut, nu ştiu cum reuşea, dar când îl întorceai era un strat de gelatină şi pateul dedesubt. Arăta într-un mare fel, pe lângă faptul că era foarte gustos. Şi lu’ tanti Madi îi plăcea să gătească. Amândoi făceau nişte chestii nemaipomenite. A fost o masă cum rareori am mâncat. Am mai mâncat la figuri, la restaurantul cutare şi cutare, dar n-am mai mâncat ca la ei. Făcea tanti Madi nişte prăjituri, o nebunie… Anuş abur e un desert care seamănă întrucâtva cu coliva, doar că la armeni acest fel sărbătoreşte viaţa, Naşterea Domnului. Grâu fiert până plesneşte bobul, lăsat în zeamă şi îndoit cu fructe confiate de toate felurile. Pus apoi în vase mici, presărat cu nucă şi scorţişoară şi lăsat la răcit să se închege precum aspicul. De cele mai multe ori un castronel nu e suficient. Dolmá e o specie aparte de sarmale. Dacă doar auzi reţeta, e posibil să strâmbi sceptic din nas. Sunt sarmale în foi de viţă umplute cu orez călit cu ceapă şi presărat apoi cu puţin zahăr, sare, mentă şi scorţişoară. Se rulează cât de mic
