Un studiu parkinsonian
Pe masura ce perioada postelectorala se consuma, tot mai multi experti ne lasa sa intelegem ca este foarte probabil ca principala problema cu care se va confrunta societatea romaneasca in acest nou ciclu politic va fi urmatoarea: unde sunt, ce fac si ce vor zice asa-numitii "intelectuali ai presedintelui", un grup eterogen, cunoscut nu atat prin scrierile si ideile lor, cat prin faptul ca, daca te iei de ei public: 1) ai sentimentul ca indeplinesti un act de restauratie axiologica si reparatie morala, 2) iti cresti ratingul media si, in plus, 3) simti ca esti cineva care are o contributie semnificativa la viata intelectuala a cetatii. Trei avantaje deloc neglijabile in turbulenta perioada economica pe care o traverseaza tara noastra si omenirea, in general. Data fiind gravitatea problematicii, este momentul sa mobilizam in tratarea ei aparatul analitic creat de profesorul C.N. Parkinson, autorul unor prestigioase studii de specialitate si autorul cunoscutelor "legi ale lui Parkinson" care, alaturi de "legile lui Murphy" si "principiul lui Peter", alcatuiesc chintesenta cunostintelor de teorie sociala a marii majoritati a tinerilor romani ce aspira la o cariera in marile corporatii sau in birocratia de stat sau care, prin accidente biografice, vor ajunge editorialisti si comentatori la publicatiile de prima linie ale tarii. Lor, noilor generatii ce redefinesc sub ochii nostri cultura romana si marilor personalitati publicistice care diriguiesc destinele jurnalismului romanesc azi, le este dedicat studiul de fata.
Legea atractiei catre cel mai trivial numitor comun
Sa incepem studiul nostru cu prezentarea principiilor "legii atractiei catre cel mai trivial numitor comun" descoperita de profesorul Parkinson in anii â50 ai secolului trecut. In orice domeniu, sugereaza el, competenta este data fie de practica si experienta nemi
