Se pare ca atunci cand unul dintre partenerii unui cuplu ajunge sa aiba o dizabilitate, nu numai ca relatia nu se strica, dar in unele cazuri chiar se imbunatateste.
Cercetatorii sugereaza ca acest fapt se datoreaza timpului petrecut impreuna cu partenerul si a faptului ca cei doi interactioneaza mai mult.
Cand unul dintre soti isi pierde capacitatea de a realiza anumite sarcini diurne, relatia de cuplu nu are de suferit, arata studiul realizat de profesorul britanic Jereny Yorgason, de la Universitatea Brigham, publicat in revista Research on Aging, arata Science Daily.
Si barbatii si femeile participanti la studiu care sufereau de o dizabilitate au declarat ca relatia de cuplu este mai buna dupa ce fizicul le-a fost afectat. Mai mult, barbatii ale caror sotii sufereau de o dizabilitate au declarat ca au o casnicie mai fericita decat in perioada in care acestea erau sanatoase. Femeile ale caror soti erau afectati au declarat ca nu a existat nicio schimbare semnificativa in casnicie.
"Cuplurile par sa fie mai unite in momentul in care partenerii sunt limitati din punct de vedere fizic. Asta sugereaza ca dizabilitatile nu au numai efecte negative, cum ne-am putea astepta", potrivit profesorului Yorgason.
Studiul a fost realizat pe 1.217 persoane casatorite din Marea Britanie si a presupus monitorizarea participantilor timp de 12 ani. Pana la sfarsitul studiului, aproximativ unul din patru participanti (cu varste intre 36 si 75 de ani) a declarat ca el sau partenerul au suferit de o dizabilitate fizica. Persoana afectata nu mai putea sa efectueze diferite activitati precum imbracarea, spalatul, mancatul sau munci casnice.
Cercetatorii nu stiu inca de ce cuplurile se inteleg mai bine dupa ce apare un handicap fizic, insa sugereaza ca dizabilitatea ii obliga pe cei doi sa interactioneze si sa petreac
